Rinichii sunt organe vitale pereche și reprezintă componenta esențială a aparatului urinar. Rolul principal al rinichiului este filtrarea produșilor reziduali restanți în urma proceselor metabolice fiziologice din organism și a substanțelor toxice din sânge, cu eliminarea lor prin urină.
Pe lângă epurarea și excreția produșilor de metabolism, rinichiul are și funcții metabolice și endocrine, secretând mai mulți hormoni cu importanță majoră în organism:
De asemenea, rinichiul este implicat și în reglarea nivelurilor de minerale – sodiu, calciu și potasiu – în organism.
La 10 martie, de Ziua mondială a rinichiului, ne propunem să creștem gradul de conștientizare asupra faptului că afecțiunile renale reprezintă o problemă de sănătate publică, dar și că pot fi prevenite și tratate cu succes.
Funcția renală poate suferi în urma multor afecțiuni, cele mai frecvente fiind hipertensiunea arterială și alte afecțiuni cardiovasculare, diabetul zaharat, glomerulonefrita, nefritele interstițiale repetate, boala polichistică renală, pielonefrita recurentă.
Boala cronică de rinichi, cunoscută și ca insuficiență renală cronică, este afecțiunea în care rinichii își pierd parțial sau complet abilitatea de a funcționa normal. Deteriorarea funcției renale debutează discret, inițial fără simptome evidente, având răsunet clinic abia atunci când gradul de afectare este semnificativ și când rezerva funcțională scade foarte mult.
În lipsa unei supravegheri medicale periodice, simptomele pot trece neobservate până când afectarea renală devine ireversibilă.
În boala renală cronică, simptomatologia este adesea nespecifică, dar poate include: greață, vărsături, inapetență, fatigabilitate accentuată, scăderea debitului urinar, crampe musculare, edeme la nivelul membrelor inferioare, edeme palpebrale, tensiune arterială oscilantă.
Odată cu agravarea bolii cronice de rinichi, toxinele se pot acumula în sânge, având ca efect apariția tulburărilor de memorie, a tulburărilor cognitive, a somnolenței și a confuziei mentale.
Pentru stabilirea diagnosticului de boală renală, în urma anamnezei minuțioase, a istoricului familial al pacientului, precum și a evaluării medicației primite de pacient, medicul nefrolog sau internist poate recomanda investigații precum:
Cel mai bun parametru pentru evaluarea funcției renale este rata filtrării glomerulare, care constituie o componentă a funcției excretorii, însă este recunoscută ca fiind cel mai bun indicator global al funcției renale. Rata filtrării glomerulare scade în general după o alterare structurală importantă și, în funcție de rezultatul acestei investigații, se stadializează boala cronică de rinichi.
Dat fiind că boala renală cronică are o evoluție naturală spre agravare, tratamentul de primă intenție include schimbarea regimului alimentar, cu reducerea aportului de proteine, sodiu și potasiu. Obiectivele regimului igieno-dietetic vizează încetinirea progresiei bolii, reducerea fosfatemiei și a acidozei, controlarea tensiunii arteriale și obținerea unei stări de nutriție adecvate.
Tratamentul medical al insuficienței renale implică eliminarea factorilor cauzali și declanșatori, tratamentul complicațiilor bolii și substituirea funcției renale în cazurile grave.
Dacă deteriorarea funcției renale continuă în pofida tratamentului administrat și se ajunge într-un stadiu avansat de boală renală, se recurge la hemodializă sau la transplant renal. Dializa reprezintă filtrarea sângelui din organism cu ajutorul unui aparat care suplinește rolul rinichiului.
Procedura de dializă necesită o presiune sanguină de tip arterial și un abord venos care poate fi puncționat în mod repetat, pentru o perioadă lungă de timp. În acest scop, este realizată o fistulă arteriovenoasă, printr-o procedură de chirurgie vasculară, cu scopul de a asigura un debit sanguin crescut la nivelul unei vene accesibile.
La Spitalul Clinic SANADOR, fistula arteriovenoasă în vederea hemodializei este realizată de medici chirurgi vasculari cu experiență vastă. Pentru pacienții asigurați CNAS, procedura este complet gratuită!
Boala cronică de rinichi poate fi prevenită prin evitarea sedentarismului, respectarea unui regim alimentar sănătos, menținerea sub control a glicemiei, consumul corespunzător de lichide, monitorizarea tensiunii arteriale și evaluarea periodică a stării de sănătate.