Loboda (Atriplex hortensis)

Descriere

Loboda este o plantă erbacee anuală legumicolă cu valoare terapeutică, folosită încă din antichitate. Ea este cultivata prin grădini pentru cerinţe alimentare.
De asemenea, ea creşte şi sălbăticită pe lângă garduri, drumuri, locuri virane sau pârloage. Loboda este o plantă perfect adaptată la condiţiile de climă temperată, fiind foarte puţin pretenţioasă.

Loboda este o plantă cu port înalt, prezintă tulpină simplă sau ramificată, frunzele pot fi de culoare verde,  roşu-violacee sau uşor gălbui, sunt mari, de formă trunghiulară şi uşor catifelate la atingere.

Florile sunt de culoare verde sau roşie iar  seminţele sunt de mici dimensiuni, încapsulate în aceste fructe denumite achene.

Planta este utilizată în special în bucătărie în salate, borşuri, ciorbe sau plăcinte şi ca remediu natural în medicina populară.

În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele şi uneori seminţele.

Loboda – Compoziţie

Planta conţine substanţă uscată, albumină, grăsimi, substanţe extractive neazotate, celuloză, vitamine, săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu), pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi.

Loboda – Acţiune

Loboda are acţiune depurativă, diuretică, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă şi vitaminizantă.

Loboda – Indicaţii terapeutice

Sub formă de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminţe, loboda ajută la vindecarea afecţiunilor pulmonare, a durerilor de stomac, a afecţiunilor ginecologice, heptaice şi renale, iar sub formă de comprese sau cataplasme din frunze fierte sau tocate se pot trata diferite afecţiuni ale pielii,  în special pe leziuni purulente,  pentru a grăbi coacerea.

Loboda – Precauţii şi contraindicaţii

Loboda, la fel ca şi spanacul, conţine foarte mult acid oxalic. Şi din această cauză nu este permisă în cantităţi mari în cazul litiazei renale.