Răspândită în întreaga Europă, nalba este o plantă robustă cu tulpină groasă şi frunze lobate, pufoase. Ea creşte în stare sălbatică, adesea pe terenurile virane. Florile ei aspectuoase, mov, sunt străbătute de vene stacojii. Fructul nalbei este un cerc de nuci mici, fiecare conţinând o singură sămânţă.
Din punct de vedere medicinal au importanţã frunzele şi rãdãcina. Atât frunzele, cât şi florile se aşază în straturi subţiri şi sunt uscate la întuneric, pentru a nu li se distruge pigmenţii antocianici. Odată uscate, frunzele şi florile se folosesc la prepararea de infuzii, decocturi şi pulberi.
Rãdãcinile conţin amidon, mucilagii, substanţe glucidice şi lipidice, taninuri, flavonoizi, sãruri minerale. Frunzele conţin mucilagii, glucide, ulei volatil iar florile conţin mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice, acizi graşi, săruri minerale;
Toate cele 3 părţi ale plantei au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, emolientă, expectorantă, antidiareică, antialgică, imunomodulatoare.
Ceaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecţiunile aparatului respirator, bronşite, laringite, pentru uşurarea expectoraţiei.
Preparatele din rãdãcinã de nalbã-mare sunt utile în inflamaţiile gingiilor, inflamaţiile gurii, în diaree.
De asemenea, pentru uz intern, sunt indicate ceaiurile de nalbă pentru afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite, duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite).
Ca gargară, este recomadată pentru problemele din zona orală; decoctul poate fi aplicat pe gingiile bebeluşilor pentru a le uşura durerile apariţiei primei dentiţii.
Administrare:
Infuzia din frunze de nalbã-mare se preparã din 1 linguriţã de plantã mãrunţitã, la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.
Rãdãcinile de nalbã-mare se folosesc sub formã de macerat larece. Se pune 1 lingurã de rãdãcinã mãrunţitã, în 1 canã cu apă rece, se adaugã 1 vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasã la macerat 1 orã. Se strecoarã, iar cantitatea se bea în cursul uneizile.
În faringitã, amigdalite, stomatite, gingivite se face gargarã de mai multe ori pe zi cu macerat la rece din 2 linguriţe de frunze şi rãdãcini mãrunţite, la 1 canã cu apã.
Dozele foarte mari de preparate care conţin nalbă au efect laxativ cunoscut.
Pentru tenurile uscate, ca şi pentru cele iritate, se recomandã folosirea unui extract apos din rãdãcinã de nalbã-mare. Peste 3 linguri de rãdãcini tãiate în bucãţi mici se toarnã 1 canã de apã fiartã şi rãcitã. Se macereazã timp de 6 ore la temperatura camerei, dupã care se filtreazã. Maceratul astfel preparat se aplicã sub formã de comprese.
Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.