Tarhonul este o plantă erbacee originară din Asia Centrală, cunoscută de mii de ani, care este cultivată în grădini, atât în scop culinar cât şi terapeutic. Este o plantă de cultură, perenă, semilemnoasă, cu rădăcini mai puţin adânci, dar numeroase şi subţiri. Tulpina are o înălţime de 50-100 cm şi prezintă numeroase ramificaţii. Frunzele sunt linear-lanceolate şi sunt puternic aromate. Florile au culoare albă, galbenă, brună-violacee, sunt mici şi grupate în inflorescenţe de tip calatidin. Fructul este o achenă de dimensiuni foarte mici.
În scop terapeutic se foloseşte partea aeriană a plantei, în perioada înfloririi până toamna.
Tarhonul are în componenţă uleiuri volatile ce conţin compuşi aromatici de tip fenol- metil- eter, estragolul, cumarine, flavonoide, mucilagii, minerale, vitamine.
Frunzele mai conţin hidrocarburi terpenice, aldehidă anisica, acetaldehida, vitamine B1, C.
Preparatele fitoterapeutice pe bază de tarhon au acţiune antiinflamatorie, dezinfectantă, antiinfecţioasă, decongestivă, antivirală, antibacteriană, antispastică, carminativă, stomahică (stimulează apetitul, favorizează digestia), diuretica, acţiune antiparazitară, fiind eficient pentru eliminarea viermilor intestinali.
Tarhonul este recomandat în afecţiuni digestive (aerofagie, aerocolie, flatulenţă, colopatie spastică, colită de fermentaţie), hipotonie şi/ sau hiposecreţie gastrică, anorexie, gută, retenţie hidrică, boli cardiace, renale, hepatice, ascită.
În uz extern poate fi folosit pentru calmarea durerilor in caz de nevralgii şi reumatism.
Administrare:
Frunzele verzi se folosesc ca aromatizant în sosuri, salate de verdeţuri. Tarhonul poate înlocui sarea de bucătărie.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă clocotită; se administrează 2- 3 căni pe zi.
Frunze de tarhon în oţet – este o modalitate tradiţională de conservare a tarhonului proaspăt, care se prepară punând frunzele proaspete într-un borcan sau o sticlă, peste care se toarnă oţet de mere sau din vin, se lasă la macerat timp de o săptămână, apoi se utilizează atât frunzele la diverse preparate culinare cât şi oţetul, în diverse salate, acritul ciorbelor sau ca medicament
În uz extern se foloseşte sub formă de frecţii, comprese în caz de dureri reumatice, dureri de cap.
Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.