Armurariu (Silybum marianum, Carduus marianus)

Descriere

Armurariul este o plantă care creşte sub formă de tufe, atingând 2 metri înălţime, preferă solurile mai puţin nisipoase, mai ales terenuri pietroase.
Planta a fost folosită pentru tratarea diverselor afecţiuni cu mai bine de 2000 de ani în urmă şi este de origine Mediteraneana, fiind răspândită în toată Europa şi Asia Centrală. În România se găseşte pe zone necultivate.

În scop terapeutic se folosesc seminţele care se zdrobesc.

Armurariu – Compoziţie

Seminţele de armurariu conţin silimarină (silibină, silicristină, silidianină), bioflavonoide, aminoacizi (glicină, leucină, cisteină, tiramină), acid glutamic, acid fumaric, saponine, steroli, tocoferol.

Armurariu – Acţiune

Fitoterapia cu produse pe bază de armurariu are acţiune  hepatoprotectoare, de reconstrucţie a celulei hepatice, în hepatitele virale tip A, B, C inhibă replicarea viruşilor hepatici, reglarea digestiei, creşterea tensiunii arteriale, puternic efect antitoxic, împiedică pătrunderea substanţelor toxice la nivelul ficatului şi favorizează eliminarea acestora (combate efectul nociv al alcoolului asupra ficatului), stimulează activitatea vezicii biliare şi combate riscul apariţiei calculilor biliari.

Seminţele zdrobite se folosesc sub formă de comprese umede în tratamentul ulcerului varicos şi al varicelor, acţiune antitumorală (stopează evoluţia şi proliferarea celulelor canceroase la nivelul ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimulează lactaţia, scade nivelul colesterolului sanguin, scade rezistenţa la insulină fiind eficientă în diabetul zaharat de tip II.

Armurariu – Indicaţii terapeutice

Preparatele cu armurariu sunt indicate în hepatite cronice, ciroze, insuficienţe hepatice, protejează ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in intoxicaţii accidentale cu ciuperci otrăvitoare, adjuvant în intoxicaţii cu diverse substanţe toxice (medicamente hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorură de carbon), adjuvant în alcoolism, digestie dificilă, constipaţie, hipotensiune arterială, adjuvant în caz de cancer, în tratarea bolilor de piele în general (psoriazis, vitiligo), deficite imune, hiperolesterolemie.

Administrare:

Decoctul se prepara dintr-o linguriţă cu vârf din seminţe zdrobite la o cană cu apă clocotită; se lasă să dea o dată în clocot, apoi se strecoară şi se beau două cani pe zi.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de seminţe măcinate peste care se toarnă o cană de apă clocotită; se lasă la infuzat 10 – 15 minute.

Pulberea de seminţe măcinate din care se iau 1-2 grame pe zi cu o jumătate de oră înainte de mesele de prânz şi de seară; pulberea se ţine sub limbă 5-10 minute după care se înghite cu apă.

Tinctura de armurariu se administrează câte o linguriţă dizolvată într-un pahar de apă timp de trei săptămâni cu 2 săptămâni pauză.

Armurariu – Precauţii şi contraindicaţii

Armurariul este lipsit de efecte secundare, putând fi folosit atât pe timpul sarcinii cât şi al alăptării.

Foarte rar, la doze mari, s-au semnalat scaune diareice şi hipertensiune arterială.