Eucalipt (Eucaliptus aetheroleum)

Descriere

Eucaliptul este un arbore originar din Tasmania (Australia), dar este cultivat şi în regiunea mediteraneană şi în Asia. A fost descris pentru prima dată în 1799 de către botanistul francez  Jacques de Labillardiere, când l-a descoperit pe coasta de sud-est a Tasmaniei, în timpul expediţiei d’Entrecasteaux în 1792. Iar în 1962, Eucalyptus globulus a fost proclamat emblema florală din Tasmania.

Este un mare consumator de apă, fiind cultivat atât în scopuri ornamentale, cât şi pentru asanarea terenurilor mlăştinoase. Trunchiul său poate creşte până la 60-100 de metri înălţime, cu o alungire anuală de până la 10 metri în primii 80 de ani de viaţă.

Frunzele tinere sunt poziţionate în perechi opuse, de culoare verde-albăstrui şi au o suprafaţă cerată. Frunzele adulte sunt de culoare verde-verde închis, cu aspect lucios, şi au formă de seceră. Florile sunt albe sau crem şi produc cantităţi mari de nectar, iar fructele sunt lemnoase şi au un diametru de 1,5-2,5 cm.

Compoziţie

Frunzele sunt bogate în flavonoide liposolubile, taninuri, rezine, cumarine, ceară, piperitonă şi, mai ales, ulei eteric aromatic, cu miros puternic, foarte plăcut.

Uleiul brut se obţine prin distilare cu vapori de apă, din frunzele proaspete sau parţial deshidratate.

Acţiune

Frunzele de eucalipt au efecte antiseptice, bactericide, antifungice, antivirale, antifebrile, expectorante, sudorifice, astringente, hemostatice, cicatrizante, emoliente, antiastmatice, digestive, aperitive, antinevralgice, antireumatice şi antisalmonelice.

Indicaţii terapeutice

Foarte multe medicamente folosesc eucaliptul în tratarea bolilor respiratorii, bronsite, tuse convulsivă, pleurezie, dar şi în gripă, răceli şi sinuzită. Poate fi găsit în siropuri, pastile, uleiuri de masaj şi uleiuri volatile. Frunzele proaspete pot fi folosite pentru ceaiuri şi gargară pentru calmarea gâtului inflamat şi pentru a trata bronşita şi sinuzita.

În bolile sistemului nervos, eucaliptul are efecte calmante asupra stărilor emoţionale intense şi creşte capacitatea de concentrare.
Are efecte înviorătoare asupra corpului în caz de oboseală, migrene, dureri de cap sau astenie. Pune uleiul în baie, saună, candelă sau masează zona frunţii şi a tâmplelor.

Poate fi folosit pentru a tratata cistita prin folosirea băilor în care ai pus 2-3 picături de ulei de eucalipt.
În bolile aparatului digestive, uleiul are importante proprietăţile astringente (datorită taninurilor) şi efecte vermifuge (contra viermilor intestinali), precum şi acţiuni antimicrobiene (în caz de diaree şi dizenterie). Se recomandă infuziile.

În diabetul zaharat, este indicat decoctul din 15 g frunze uscate la un litru apă. Se consuma de-a lungul zilei.
Pe piele, uleiul de eucalipt este utilizat pentru a trata artrita, furunculele şi rănile, iar combinat cu lămâia, ţine căpuşele la distanţă.

Precauţii şi contraindicaţii

A nu se utiliza concomitent cu medicamente hipoglicemiante.

Uleiul esenţial poate provoca probleme renale dacă este administrat intern. De asemenea, cinoeolul din ulei le poate induce copiilor convulsii.

Eucaliptul este contraindicat copiilor sub 3 ani, gravidelor şi femeilor care alăptează, sau persoanelor cu afecţiuni digestive sau hepatice.

În cosmetică

Uleiul de eucalipt stimulează circulaţia sângelui de la nivelul scalpului, are efect antifungic, distrugând bacteriile, îndepărtează mătreaţa şi ajută la rehidratarea scalpului. Acesta oferă părului mai multă rezistenţă, elasticitate şi strălucire, prevenind căderea acestuia.

De asemenea, uleiul de eucalipt este bogat în cineol, un antiseptic care ucide bacteriile care pot cauza respiraţia urât mirositoare. Îl poţi găsi în unele ape de gură antiseptice alături de alte uleiuri, de mare ajutor în prevenirea plăcii şi gingivitei.