Hrean (Armoracia rusticana)

Descriere

Originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, hreanul este o legumă perenă cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, de culoare alb-gălbuie, cu aromă şi gust picant, folosită în condimentarea mâncărurilor, industria conservelor şi nelipsită în pregătirea murăturilor.

Hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Are frunze mari şi o rădăcină groasă, cu coajă maronie şi miez alb. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul.

În scop medicinal, hreanul se foloseşte ca atare sau ras şi amestecat cu oţet.

Hrean – Compoziţie

Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurati, acid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri volatile , mirosul inţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil , o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă ,care prin radere dă naştere unei substanţe numite mirosina, care dă proprietaţile iritante ale plantei.

Hreanul conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi. Aceşti compuşi se găsesc doar în plantele care aparţin familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici şi arsuri. Hreanul conţine de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitaminele din grupul B şi minerale, printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor.

Hrean – Acţiune

Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală, având efect laxativ sau purgativ, are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicaţii externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar, are un rol important în fiziologia sistemului nervos, de a induce o stare de bine, de satisfactie, de plăcere, relaxare are actiune excitant renală, diuretică.

Hrean – Indicaţii terapeutice

Hreanul este folosit ca leac in bronsite, pneumonii, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială (cură cu hrean şi miere de albine se ia dimineaţa câte o lingură înainte de micul dejun ), inapetentă, stări de debilitate fizică, ajută digestia ,tuse, gripă, guturai, astm bronşic, bronşită cronică, alte afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, nevralgii intercostale. Proprietatea lui de a stimula transpiraţia îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii corpului.

Administrare:

Poate fi folosit ca aliment , stimulant al digestiei, sau ca remediu medicamentos în tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean, sau în formă naturala ras sau macerat.

Sucul de hrean în combinaţie cu suc de lamaie şi apă dizolvă mucozitaţile de la nivelul sinusurilor, în afecţiunile traheo-bronsice; suc de hrean cu miere se ia de 2 ori /zi contra tusei.

Din florile de hrean (mici, albe), se pot pot prepara ceaiuri împotriva răcelii.

Rădăcina de hrean rasă se pune în cataplasme pentru calmarea nevralgiilor, junghiurilor ; rădăcina de hrean rasă în amestec cu mierea se consumă dimineaţa câte o linguriţă înainte de masă, într-o cură de 30 zile, pentru combaterea bolilor cardio-vasculare.

Tinctura de hrean: câte 20 picaturi de 3 ori pe zi este eficientă în tratamentul parazitozelor intestinale (tenia); tinctura se prepară astfel: se dau pe răzătoare rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan, până se umple 1/3 iar restul se acoperă cu alcool de 60 grade, se lasă la macerat 10 zile după care se strecoară şi se păstrează la loc răcoros.

Vin tonic: într-un litru de vin rosu se pun 20 linguri de hrean ras, se lasă la macerat 8-10 zile, apoi se strecoară; se administrează câte 3-4 linguri din acest vin tonic pentru stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activitatii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodisiac, tonic sexual, energizant.

Decoctul cu rădăcină de hrean: se pune la fiert 10-15 grame radacină de hrean in ½ litru de apă şi se fierbe 10 min.; se beau 2-3 căni/zi; sau rădăcină de hrean se pune la macerat cu miere de albine şi se consumş 3-4 linguri de suc/zi – efficient pentru copii care suferş de rahitism.

În uz extern se aplică tamponări uşoare, cataplasme în nevralgii, inflamaţii articulare, mialgii, nevralgii intercostale . Durerile de cap pot fi alungate prin comprese cu frunze de hrean sau hrean ras împachetat într-o bucatî de pânză !

În caz de stomatite, gingivite, paradontoze se face gargară cu tinctură de hrean (3-4 lingurite dizolvate intr-un pahar cu apă ) – tratamentul trebuie să dureze minim două săptămani, zilnic.

Hrean – Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

A nu se administra copiilor.

Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.

De asemenea, se manifesta prudenta la persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita hiperacida; abuzul de hrean poate duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase; in uz extern trebuie folosit cu prudenta la persoanele cu pielea sensibila pentru a nu produce alergii si iritatii ale pielii.

Hrean – În cosmetică

Tamponarea tenului cu otet de hrean are efect de stimulare a circulatiei, efecte tonice asupra pielii, mentine tineretea pielii; de asemeni se poate aplica suc proaspat de hrean timp de 5-10 min apoi se spala fata cu lapte caldut; in caz de descuamare a tenului, pete sau pistrui se curate cu tincture de hrean sau otet de hrean, dupa care se aplica un unguent de galbenele.