Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra)

Descriere

Lemnul-dulce este o plantã din familia leguminoaselor, cunoscut încã de pe vremea egiptenilor. Creşte în tufe cu flori liliachii, în locurile joase, prin albiile pãrãsite ale râurilor.

În scop medicinal se recolteazã rãdãcinile de culoare galbenã la interior şi dulci la gust. Recoltarea se face fie în lunile martie-aprilie, fie în lunile septembrie-octombrie. Acestea se folosesc tăiate bucăţi, ca pulbere (pentru infuzii şi macerate) sau ca suc.

Lemn-dulce – Compoziţie

Rãdãcinile de lemn-dulce conţin saponine triterpenice, dintre care cea mai importantã este glicirizina, prezentã fie ca atare, fie sub forma unor compuşi derivaţi, cum este acidul gliciretic. Rãdãcinile mai conţin fitosteroli şi flavonoizi (liquirizina), care le şi conferã culoarea galbenã. Gustul dulce al rãdãcinilor se explicã prin prezenţa unor cantitãţi apreciabile de glucozã, fructozã şi zaharozã.

Lemn-dulce – Acţiune

Preparatele din rãdãcinã de lemn-dulce au acţiune expectorantã, antispasticã, diureticã, estrogenã, antialgicã şi antiinflamatoare, anorexigenã (scad pofta de mâncare).

De asemenea, lemnul-dulce potenţeazã acţiunea antiinflamatoarelor cortizonice. Experimental s-a dovedit cã acidul gliciretic din lemnul-dulce are o capacitate remarcabilã de a neutraliza toxine precum cea a bacilului tetanic sau alte substanţe cu efect letal cum ar fi stricnina.

Lemn-dulce – Indicaţii terapeutice

Produsul medicinal din lemn-dulce are aplicaţii în fitoterapia gastritelor, ulcerului gastric şi ulcerului duodenal, pentru reducerea inflamaţiei şi calmarea durerii.

Lemnul-dulce poate fi folosit în tratamentul adjuvant al obezitãţii, datoritã efectului de diminuare a poftei de mâncare. Este util în inflamaţiile gingiilor, în afecţiuni dermatologice, cum este psoriazisul, sau în eczeme.

A mai fost folosit  şi în tratamentul poliartritei reumatoide. Acţiunea expectorantã are aplicaţii în tratarea infecţiilor respiratorii.

Administrare:

Lemnul-dulce se utilizeazã sub cele mai diverse forme. Maceratul la rece se preparã din ½ de linguriţã de rãdãcinã mãrunţitã, la o canã cu apã. Se ţine la macerat timp de 8 ore şi se bea pe parcursul unei zile.

Un ceai compus recomandat de unii autori pentru tratarea ulcerului include pe lângã rãdãcina de lemn-dulce şi muşeţel. Infuzia se preparã din 1 lingurã de amestec de plante (lemn-dulce şi muşeţel în pãrţi egale) la o canã cu apã. Cantitatea preparatã se bea pe parcursul unei zile.

Pentru tratarea de scurtã duratã a constipaţiei se poate prepara o infuzie din ½ de linguriţã de rãdãcinã de lemn-dulce la 1 canã cu apã. Se bea o canã pe zi. De asemenea, pulberea de rãdãcinã de lemn-dulce poate fi administratã şi ca atare în dozã de 1-3 g pe zi (câte 1 vârf de cuţit, de 1-3 ori pe zi).

Lemn-dulce – Precauţii şi contraindicaţii

Orice tratament cu lemn-dulce trebuie însoţit de o dietă hiposodată şi nu trebuie să dureze mai mult de 4-6 săptămâni.

Doza zilnică maximă admisă de glicirizină este de 100 mg.

Este bine să vă asiguraţi că nu consumaţi băuturi sau dulciuri care conţin lemn-dulce în timpul tratamentului.

Planta nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau persoanelor care suferă de hipertensiune, probleme cardiace care necesită digitalice sau de orice boală care împiedică eliminarea sărurilor din organism, cum sunt afecţiunile hepatice.

Lemnul-dulce nu este recomandat persoanelor care suferă de afecţiuni renale