Schinduf (Trigonela foenum graecum)

Denumire științifică: Trigonela foenum graecum
Denumire populară: Schinduf
Schinduf (Trigonela foenum graecum)

Descriere

Schinduful este o plantã ierboasã din familia leguminoaselor, originarã din Asia. Este cultivatã pe scarã largã în sudul Europei, nordul Africii şi sporadic pe la noi. Tulpina creşte înaltã de cca o jumãtate de metru şi prezintã frunze grupate câte trei, iar florile sunt alb-gãlbui.

Fructele, sub formã de pãstãi, conţin 10-20de seminţe ovoid-romboidale, de culoare brun-gãlbuie, care au importanţã medicinalã.

Schinduf – Compoziţie

Seminţele conţin o cantitate mare de substanţe proteice, grãsimi, precum şi mucilagii, saponozide, fitosteroli, taninuri, cumarine, substanţe alcaloidice (trigonelina).

Schinduf – Acţiune

Seminţele de schinduf  şi preparatele obţinute din ele stimuleazã apetitul, cresc secreţia de salivã şi suc gastric. Studiile recente aratã cã preparatele din schinduf au proprietatea de a scãdea nivelul de colesterol din sânge.
Remarcabil este faptul cã administrarea pulberii din seminţe de schinduf la pacienţi cu colesterol crescut, a dus la scãderea nivelului de colesterol rãu (LDL) şi a trigliceridelor, fãrã sã fie însoţite de scãderea colesterolului bun (HDL).

La fel de benefic este şi un alt efect, constatat la persoanele care suferã de diabet zaharat, la care seminţele de schinduf  în cantitate relativ micã au dus la o normalizare persistentã a nivelului de glucozã din sânge.

Schinduf – Indicaţii terapeutice

Seminţele de schinduf   şi preparatele fitoterapeutice derivate sunt indicate în stãri de anemie, convalescenţã, astenie fizicã şi astenie psihicã, nevroze, anorexie şi, mai ales, ca tratament complementar pentru scãderea colesterolului sanguin şi controlul valorilor glicemiei la persoanele diabetice.

La adulţii sãnãtoşi cu risc de diabet, seminţele de schinduf au capacitatea de a creşte gradul de toleranţã la glucozã, ceea ce le face binevenite în prevenirea apariţiei diabetului manifest.

Administrare:

Infuzia se poate prepara din 1 linguriţã de pulbere de seminţe  la1 canã cu apã. Dupã strecurare se îndulceşte şi se beau 1-3 cãni pezi.

Decoctul se preparã din 1 linguriţã de seminţe mãcinate la 1 canã cu apã. Mai întâi se ţine la macerat 6 ore, dupã care se fierbe 5 minute. Se strecoarã şi se bea îndulcit, pe parcursul unei zile.

O altã modalitate de preparare este macerarea timp de 24 de ore. Se pun 50 g de seminþe la jumătate de litru de apã. Dupã 24 de ore se pot bea 1-2 cãni pe zi.

Seminţele mãcinate de schinduf se pot folosi şi ca atare, în cantitate de 1 linguriţã pe zi.

La persoanele cu colesterol şi trigliceride crescute, respectiv cu diabet zaharat, se recomandã consumarea a 25 g (5 linguriţe) de seminţe mãcinate, în fiecare zi.

Schinduf – Precauţii şi contraindicaţii

Nu se administreazã la femeile însãrcinate.

Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Plante medicinale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”