Teiul este un arbore impunător, ajungând la o înălţime de 30-40 de metri, foarte des întâlnit la ţară, pe dealurile împădurite până aproape de zonele muntoase, dar este tot atât de des întâlnit şi pe străzile oraşelor, cultivat în scop ornamental, îmbălsămând atmosfera din mai şi până în iunie, chiar şi mai târziu, cu parfumul florilor sale alb-gălbui.
De la tei se folosesc în scop medicinal florile şi frunzuliţele alungite de culoare galben-verzui, atât de specifice, numite bractee, cât şi scoarţa, care este măcinată şi administrată sub formă de pulbere ca atare sau în compoziţia unor unguente menite să amelioreze leziunile de la nivelul pielii.
Florile de tei şi mai ales bracteele conţin substanţe mucilaginoase, farnesol, flavonoizi, taninuri, vitamine, substanţe triterpenice şi chiar zaharozã, iar scoarţa conţine polifenoli şi heterozide cumarinice.
Principiile active din flori şi bractee fluidificã secreţiile din cãile respiratorii, înmoaie ţesuturile, diminueazã stãrile de inflamaţie şi calmeazã tusea, intensificã transpiraţia şi au o acţiune antiviralã netã. Farnesolul conferã preparatelor din flori de tei proprietãţi uşor sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice şi diuretice.
Infuziile din flori de tei sunt indicate în primul rând în rãceli, stãri gripale, bronşite şi în general în infecţiile cãilor respiratorii. Observaţii interesante s-au fãcut în legãturã cu folosirea infuziei de tei în pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care suferã de gripã s-a dovedit a fi mai eficientã decât tratamentul cu substanţe de sintezã.
Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite în insomnii, în stãrile de tensiune psihicã şi în tulburãrile cardiace pe fond nervos.
Administrare:
Infuzia se preparã fie din flori cu bractee – în cazul în care se folosesc 2 linguriţe la 1 canã cu apã – fie din flori fãrã bractee – în cazul acesta se foloseşte 1 linguriţã de flori la 1 canã cu apã. Se beau zilnic 2-3 cãni.
În stãrile de nervozitate, insomnii etc., pe lângã infuzia din flori de tei, se poate recurge la baia generalã cu ceai fitobalneologic calmant, în compoziţia cãruia mai intrã, pe lângã flori de tei, sulfina şi rãdãcina de valerianã.
Mierea de tei este recomandatã în bronşite şi în insomnii pentru acţiunea ei calmantã şi antisepticã. Aceste efecte se amplificã dacã se bea ceai de tei îndulcit uşor cu miere de tei.
În uz extern se foloseşte în laringite, rinofaringite, amigdalite, stomatite sub formă de gargară, inhalaţii.
Pentru atenuarea cearcãnelor, se aplicã local, dimineaţa şi seara, comprese înmuiate într-o infuzie preparatã din 4 linguriţe de flori de tei, fãrã bractee, la 1 canã cu apã.
Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.