Chinină (Chinchona succiruba)

Denumire științifică: Chinchona succiruba
Denumire populară: Chinină
Chinină (Chinchona succiruba)

Descriere

Arborele de chinină este originar din America de Sud şi poate atinge înălţimi de peste 20 de metri. Are frunze lungi şi eliptice, roşiatice pe faţa interioară şi flori colorate în roz strălucitor. Stratul extern al scoarţei este maro-cenuşiu, iar cel interior este maro-roşiatic.

Misionarii iezuiţi au descoperit proprietăţile antimalariceale chininei în secolul XVII  şi au preparat medicamentul care a fost numit „scoarţa iezuiţilor”.

În scop terapeutic se utilizează scoarţa, care se recoltează toamna, de pe copacii care au vârstamai amre de 6 ani.
Odată uscată, scoaţa este măcinată şi utilizată laprepararea tincturilor, a extractelor uscate, a decocturilor şi a vinului medicinal.
Extrasul de chinină este folosit şi în industria băuturilor alcoolice (bitter) şi a băuturilor răcoritoare (apă tonică).

 

Compoziţie

Alcaliozii, mai ales chinina şi chinidina, alcătuiesc între 5 şi 15% din scoarţa arborelui. Ea conţine de asemenea circa 8% tanini şi cantităţi considerabile de chinovină amară.

Acţiune

Cele mai importante calităţi ale arborelui de chinină sunt: antispastic, antiaritmic, stimulează apetitul, tonic şi antibacterian.

Indicaţii terapeutice

Arborele de chinină  este una dintre  multele specii de arboredin care este extrasă  chinina, un medicament antimalaric extrem de puternic. Chinina şi chinidina au şi efect  antispastic, ceea ce face ca  scoarţa să fie utilă şi în tratamentul crampelor musculare. Totuşi, o serie  de cercetări efectuate recent de specialişti australieni avertizează că aceste substanţe pot provoca hemoragii subcutanate.

Alcaloidul chinină este folosit  în medicina convenţională ca  antiaritmic.

Chinovină amară din scoarţa  arborelui stimulează secreţia gastrică şi ajută la ameliorarea  apetitului. Datorită acestui efect tonic, scoarţa este utilă  în tratarea epuizării nervoase, a febrei şi gripei. Scoarţa se combină adesea cu alte plante  antipiretice.

În uz intern, sub formă de decoct sau tinctură, chinina este recomandată în caz de  anorexie, crampe musculare, malarie, epuizare nervoasă şi fizică, răceală, stări febrile, indigestie, aritmii cardiace.

În uz extern, sub formă de comprese cu decoct, este util în caz de răni sau escare de decubit.

 

Precauţii şi contraindicaţii

A nu se administra scoarţă de arbore de chinină concomitent cu medicamente anticoagulante, pentru că le potenţează efectul.

A nu se administra în timpul sarcinii sau în cazul alergiei cunoscute la chinină sau chinidină.

Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Plante medicinale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”