Lumânărică (Verbascum phlomoides)

Descriere

Lumânărica este o plantă erbacee care creste spontan pe terenuri nisipoase şi pietroase, pe lângă garduri sau la marginea pădurilor.

Puful sau perisorii care acoperă frunzele sunt deosebit de iritante; în timpul culesului se recomantă echipament special şi ferirea zonei ochilor şi a feţei.

În scop terapeutic se culeg florile începând din luna iunie şi până în septembrie, doar dimineaţa după ce se ridică roua şi până la pranz, orele 11- 12. După această oră florile se închid.

Compoziţie

Florice de lumânărică au în compozieţie uleiuri volatile, mucilagii, flavonoizi (hesperidozida), saponozide,  taninuri, rezine, glicozide (verbascozida), aucubozida, harpagozida, zaharuri, carotenoizi (antoxanthina), fitosteroli, verbasterol, acizi polifenol- carboxilici şi substanţe minerale.

Acţiune

Fitoterapia cu produse pe bază de lumânărică are acţiune emolientă, expectorant bronşic, sudorifică, diaforetică, depurativă, antihistaminică, antiinflamatorie, antimicrobiană, antivirală, antispastică şi este eficientă contra căderii părului .

Indicaţii terapeutice

Preparatele cu lumânărică sunt indicate în caz de bronşite, laringite (calmarea tusei, fluidifierea secreţiilor bronşice), astm, răguşeală,  traheite,  afecţiuni inflamatorii cu alte localizări (cistite, infecţii urinare), boli intestinale, ulcere cronice, eczeme, furuncule, alopecie.

Administrare:

Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la o cană de apă clocotită, lăsată la infuzat 5 minute, se strecoară, apoi se beau 2 căni pe zi pentru inflamaţii bronşice acute şi cronice.

Infuzia în lapte se prepară dintr-o jumătate de litru de lapte fierbinte, în care se pun 2 linguriţe vârfuite de plantă, se lasă 5 minute la infuzat, se strecoară şi se beau 2 căni îndulcite cu miere de albine pe zi pentru tratarea inflamaţiilor faringiene, laringiene, bronşice cât şi pentru uz extern (răni, eczeme, furuncule).

Tinctura se administrează câte 15 picături dizolvate într-un pahar cu apă de 3 ori pe zi.