Nufărul alb (Nymphaea alba)

Descriere

Nufărul alb este o plantă erbacee perenă, ocrotită de lege, întâlnită în ape stagnante sau lin curgătoare şi adânci până la 2 metri.
Nufărul alb are rizomul (tulpina subterană) bine dezvoltat pe fundul bazinului.

Frunzele nufărului sunt plutitoare, mari, cu diametrul 10-30 cm, cu nervuri proeminente pe faţa inferioară şi cu peţiol foarte lung. Florile sunt albe, mari, cu un miros dulce şi cu circa 20 de petale. Fructele sunt sferice sau ovoide şi conţin seminţe elipsoidale.

Locuitorii din Delta Dunării consumă fructele de nufăr ajunse la maturitate, numindu-le smochine de baltă. În Moldova din petalele florilor se prepară dulceaţă şi şerbet.

În fitoterapie sunt folosite rizomul şi florile.

Compoziţie

Din rizomii de nufăr alb s-au izolat alcaloizi cu efect cardiotonic, tanin, amidon, glucoză, grăsimi, săruri minerale, mucilagii şi ulei volatil.

Acţiune

Principalele proprietăţi ale plantei sunt: sedativ nervos, cardiotonic, anafrodiziac, astringent, tonic şi nutritiv.

Indicaţii terapeutice

Florile şi rizomii de nufăr se folosesc cu succes pentru efectele lor sedative (în caz de afecţiuni nervoase, insomnie, nevroze etc.) şi pentru combaterea inflamaţiilor intestinale şi a diareei.

Nufărul este util şi pentru scăderea tensiunii arteriale, pentru tonifierea inimii şi a muşchiului cardiac, în caz de edeme cardio-renale şi insuficienţă cardiacă. De asemenea, nufărul mai este indicat în tratarea afecţiunilor respiratorii (pleurezie, pneumonie, tuberculoză pulmonară).

În uzetern, sub formă de comprese cu infuzie sau decoct de rizom, nufărul ameliorează inflamaţiile articulare şi edemele.

Precauţii şi contraindicaţii

Nu se cunosc.