Pedicuţa (Lycopodium clavatum)

Denumire științifică: Lycopodium clavatum
Denumire populară: Pedicuta, Barba Ursului, Branca Vantului, Bradisor, Branca, Braul Vantului, Bunceag, Chedicuta, Coarda Celor Din Vant, Cornatel, Crucea Pamantului, Iarba Ursului, Laba Lupului, Laba Ursului, Muschi De Pamant, Muschi De Piatra, Netoata, Palamida, Parul Porcului, Peceleca, Peceleca Ursului, Piciorul Lupului, Piedica, Piedica Gainii, Piedica Vantului, Praful Strigoilor Sau Talpa Ursului.
Pedicuţa (Lycopodium clavatum)

Descriere

Pedicuţa este o plantă veşnic verde, cu aspect de muşchi, care creşte prin pădurile de fag şi brad. Are tulpini târâtoare, ramificate şi prinse în pământ prin rădăcini ramificate. De la tulpină cresc vertical ramurile fertile care au înălţimea de 7-10 cm, sunt moi la pipăit şi se termină în general prin 2 spice.

Frunzele sunt liniare, mici şi dispuse de jur împrejurul tulpinii pe 5-8 rânduri. Un aspect de remarcat este acela că frunzele pedicutei sunt necăzătoare şi au la vârf un păr lung alburiu.

În scop fitoterapeutic se foloseşte întreaga parte aeriană a plantei şi sporii, care trebuie recoltaţi în iulie- august, înainte să se scuture. Datorită faptului că o plantă ajunge greu la maturitate trebuie avut grijă să nu se smulgă cu rădăcină şi să nu se rupă vrejurile târâtoare.

Deoarece ramurile târâtoare ale plantei se refac în 30- 40 de ani în multe ţări această plată este ocrotită de lege.

Compoziţie

Planta de pedicuţa conţine următoarele substanţe: clamatină, anatină, licopodină, clavatoxină, nicotină, substanţe de natură flavonică, triterpenică, minerale, iar sporii conţin: acizi graşi, acizi esterificaţi şi fitosterine.

Acţiune

Pedicuţa are proprietăţi diuretice, purgative,  antitumorale, antireumatismale, combate căderea părului şi îi stimulează creşterea şi este eficientă  contra transpiraţiei abundente.

Indicaţii terapeutice

Fitoterapia cu pedicuţă este indicată în  combaterea dependenţelor (nicotinism, alcoolism, consum de medicamente), litiază renală, vezicală, hepatite, ciroză hepatică.

În uz extern, preparatele cu pedicuţă snt folosite pentru eczeme, dermatite (dermatita noului- născut), arsuri, răni deschise, reumatism, lombosciatică, cârcei la picioare, crampe musculare, paralizii faciale, hiperhidroză (transpiraţia excesivă), hemoroizi, alopecie sau escare.

Precauţii şi contraindicaţii

Se administrează cu prudenţă în caz de diaree cronică, enterocolită sau colită de fermentaţie, pentru a nu produce iritaţii cu spasme intestinale.
Nu se administrează în perioada sarcinii şi alăptării.

Pedicuţa  este o plantă care conţine radiu, prin urmare nu se lasă mai mult în apa fiartă, nu se fierbe niciodată ci se toarnă apă peste plantă.
În toate afecţiunile se ia o singură cană de ceai pe zi. În ciroza hepatică se iau  doar două căni pe zi.

Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Plante medicinale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”