Sunătoare (Hypericum perforatum)

Descriere

Sunătoarea este o plantă erbacee răspândită pe păşuni, prin grădini sau la marginea drumurilor, întâlnindu-se din zona de câmpie până la cea subalpină, dar mai ales în zona deluroasă.

În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei înflorite.

Sunătoarea – Compoziţie

Sunătoarea conţine uleiuri volatile, flavonoide, hiperină, acizi organici (cafeic, clorogenic), taninuri, derivaţi antracenici (hipericina, pseudohipericina), rezine, colină, betacaroten, fitoncide.

Sunătoarea – Acţiune

Datorita prezenţei acidului clorogenic, hipericinei şi pseudohipericinei sunătoarea are acţiune antiseptică, antiinflamatorie, decongestivă, dezinfectantă, astringentă, antidiareică, cicatrizantă.

Datorită substanţelor amare are acţiune colagogă, stimulentă a digestiei, scade aciditatea gastrică, flavonozidele au acţiune vasodilatatoare, hipotensivă, ajută la eliminarea surplusului de apă din organism, iar datorită uleiurilor volatile şi a colinei are acţiune calmantă şi  sedativă asupra sistemului nervos.

Sunătoarea – Indicaţii teraputice

Sunătoarea este recomandată în afecţiuni digestive (gastrite hiperacide, ulcer gatro-duodenal, enterocolite, dischinezii biliare, hepatite), retenţie hidrică (edeme, ascită), hipertensiune arterială de cauză nervoasă, distonii neurovegetative, agitaţie psihomotorie, atacuri de panică, stări depresive, irascibilitate, insomnie, tulburări nervoase de menopauză.

Administrare:

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă clocotită, lăsată la infuzat 15-20 de m inute, apoi se strecoară şi se consumă 2-3 căni pe zi.

Sunătoarea – Precauţii şi contraindicaţii

În perioada administrării oricărui preparat pe bază de sunatoare (creme, unguente, ulei, tincturi, infuzii) se evită expunerea la soare datorită efectului de fotosensibilizare (poate să apară dermita alergică solară, poate agrava diverse boli de piele: vitiligo, psoriazis, dermatoze).

Tratamentul cu sunătoare este bine să nu dureze mai mult de 2 luni cu o lună pauza, după care se poate relua pentru a evita apariţia unor simptome nedorite: nevralgii, dureri de cap, fotosensibilizare (fenomenul de sensibilizare la lumină).