Tămâia (Boswellia serrata)

Descriere

Tămâia este o plantă originară din Africa Tropicală şi Arabia, care iubeşte solurile calcaroase şi căldura.

Arbustul poate ajunge până la 4m înălţime, are frunze alternante care cresc sprevârful crengilor. Fiecare frunză este, de fapt, alcătuită din câte 10perechi de frunzuliţe ovale cu codiţe foarte scurte, iar florile sunt de culoare albă sau roz deschis şi cresclasubsoara frunzelor.

În scop fitoterapeutic se utilizează răşina gumantă aromatică extrasă din tulpina arbustului (gumirezina).

Această răşină este, de asemenea, utilizată în ceremonii religioase, în aromoterapie sau ca şi constituent în produsele cosmetice.

Compoziţie

În compoziţia chimică a acestei plante intră:  gumirezine, uleiuri eterice (camfen, cadinen, felandren, olibanol) şi substanţe amare.

Acţiune

Principalele proprietăţi ale plantei sunt: expectorantă, analgezică, antiseptică, antiinflamatorie, antidepresivă, calmantă, sedativă.

Indicaţii terapeutice

Utilizată sub formă de tinctură, tămâia este eficientă în cazurile de astm, calculi de orice natură indiferent de localizare,  guturai, sinuzite, tumori, stări nervoase, bronşite, laringite, ulcer, dizenterie, iar sub formă de spălături locale sau comprese ajută la eliminarea inflamaţiilor sânilor (mastoze chistice), a rănilorinfectate sau a cicatricilor.

Precauţii şi contraindicaţii

În comerţ există o serie de substitute ale tămâiei obţinute pe cale sintetică şi care sunt periculoase pentru sănătate.
Din acest motiv nu se va folosi pentru uzul intern decât tămâia care se găseşte în magazinele de plante medicinale, a cărei calitate este garantată.

Tămâia dizolvă dinţii, din acest motiv nu se ţine mult timp în gură, în contact cu dantura.