Ţelina (Apium gravedens)

Denumire științifică: Apium gravedens
Denumire populară: ţelină, Puterea Bărbatului, ţelina De Baltă, Achiu, Celer, Celina, Salina, Selar, Sindirei, Talar
Ţelina (Apium gravedens)

Descriere

Ţelina este o plantă medicinală şi legumicolă care poate atinge o înălţime maximă de un metru şi care îşi are originile în sudul Europei.

Planta are un rizom gros, aproape rotund, uneori denivelat.,frunzele sunt mari, penate, cu coadă foarte lungă, fiind colorate într-un verde-închis, consistent, sănătos iar  florile de ţelină sunt albe.

Din punct de vedere medicinal, utile sunt toate părţile ţelinei (frunzele, rădăcina, seminţele).

Pentru uz medicinal, din ţelină se prepară infuzie, sirop, suc de frunze, decoct şi cataplasme. De asemenea, ţelina intră în combinaţie cu alte plante medicinale, în procesul de preparare a unor ceaiuri cu efect medicinal sporit.

Ţelina – Compoziţie

Principalele substanţe active importante din ţelină sunt: vitaminele A, B şi C, săruri minerale, colină, tirazină, acid glutamic, anhidridă sedanomică şi sedanolidă (compuşi specifici ţelinei)..

Ţelina – Acţiune

Ţelina acţionează în organism ca un bun agent digestiv, diuretic, antiasmatic, carminativ, expectorant

Ţelina – Indicaţii terapeutice

Ţelina poate fi utilizată ca adjuvant sau ca mijloc direct de tratament, în litiază renală, edeme, hidropizie, bronşite cronice, astm, albuminurie, nervozitate, sterilitate, impotenţă, hipertensiune arterială, obezitate, demineralizare, febră, ulceraţii ale pielii, degerături.
Ţelina este interesantă şi pentru diabetici deoarece conţine o substanţă asemănătoare insulinei.

Mai nou, ţelina este utilizată şi ca un aliment antistres, având acţiune relaxantă asupra sistemului nervos. Este foarte indicată şi în reumatism, caz în care se fac adevărate cure de ţelină (cu frunze de ţelină şi cozile acestor frunze).

Ţelina – Precauţii şi contraindicaţii

Consumul de ţelină poate determina alergii din cauza unei substanţe fotosensibilizante din plantă numită bergapten, care poate provoca reacţii anafilactice, de aceea se recomandă introducerea unei cantităţi treptate din plantă în alimentaţie.
Tot din acest motiv   se recomandă evitarea expunerii la soare pe durata tratamentului pe bază de ţelină.

Din cauza conţinutului de hormoni naturali, femeile însărcinate trebuie să consume cu precauţie ţelină.

Ţelina – În cosmetică

Ţelina poate fi un real aliat al podoabei capilare, în special dacă vă confruntaţi cu căderea părului. Astfel, se poate folosi o infuzie din frunze de ţelină la clătirea părului pentru întărirea rădăcinii firului de păr.

De asemenea, se pot realiza măşti faciale din suc proaspăt de ţelină, care are efect cicatrizant, detoxifiant şi revitalizant pentru orice tip de ten.

În plus, sucul de ţelină poate ameliora acneea, tenurle iritate sau ridate, redându-le naturaleţea şi supleţea.

Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Plante medicinale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”