Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate până la eliptice iar florile, de culoare roz-palide au petalele unite în partea de sus sub formă de clopoţel. Fructele, de culoare negru-albăstrui au formă sferică, fiind zemoase, cu suc violaceu şi gust plăcut dulce-acrişor. Creşte în regiunile alpine, la altitudini de până la 2000-2500m, pe versanţii umbriţi şi umezi, în pădurile de conifere, pe stânci şi pajişti montane.
Se mai numeşte afene, afin de munte, afine negre, afinghi, asine, coacăză, pomuşoare, cucuzie.
Actiuni:
INTERN:
Astringent, antidiareic, antihemoragic, antiseptic intestinal si urinar, hipoglicemiant, capilaroprotector (protejează vasele capilare), antiinflamator.
EXTERN:
Astringent, antiseptic.
Contribuie la:
INTERN:
– eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului
– detoxifierea tractului intestinal (prin eliminarea florei de fermentaţie şi putrefacţie)
– detoxifierea tractului urinar
– menţinerea în concentraţii normale a glucozei din sânge
– protejarea şi regenerarea vaselor capilare sanguine din piele şi retină
– reducerea riscului de sângerare
– menţinerea în concentraţii normale a acidului uric din sânge.
EXTERN:
– reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii
– reducerea riscului de sângerare
– reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale.
Indicatii:
INTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: diaree, enterită, enterocolită, colită de fermentaţie, colită de putrefacţie, hemoroizi, diabet zaharat, infecţii urinare, gută, reumatism, hiperuricemie (exces de acid uric în sânge), fragilitate capilară, retinopatie diabetică.
EXTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: hemoroizi, fisuri anale, plăgi diverse.
Precautii:
Pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent vor fi ţinuţi sub strictă supraveghere, mai ales în primele săptămâni de tratament, prin înregistrarea zilnică sau chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei, şi ajustarea dozelor de insulină în funcţie de noile valori obtinute.
Contraindicatii:
Alergie la afin.
Forma de prezentare: 50 g
Administrare:
INTERN:
– pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă cu pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
– macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
– infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min., la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
EXTERN:
Se fac spălături locale sau băi de şezut de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.
Ingrediente:
COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
Flavone (hiperozidă, quercitrozidă), taninuri catehice, vacciină, arbutină, ericolină, alcooli (cerilic, palmitic şi miristic), etc.