Cireşul (Cerasus avium) este un arbore indigen care face parte din familia Rosaceae. Cultivat cu aproximativ 2500 de ani în urmă, mai întâi în Asia, a fost adus ulterior în Europa. În America a fost introdus de-abia în secolul al XVII-lea. Cireşul are o longevitate de 100 de ani, în stare sălbatică, specia cultivată având numai 25-40 de ani. Printre cele mai utilizate şi eficiente diuretice vegetale, codiţele de cireşe determină efecte rapide, mai ales asupra aparatului renal şi urinar. Se mai numeşte cerăş pădureţ, cireş sălbatic, ciureş, mălin pescăresc, mocru, vascuşoară, etc.
Actiuni:
Diuretic, antiseptic urinar, astringent, antidiareic, depurativ.
Contribuie la:
– funcţionarea normală a aparatului urinar, prin ameliorarea diurezei
– eliminarea lichidelor reţinute în exces în corp.
Indicatii:
Se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni ale tractului urinar (litiază renală, infecţii urinare), edeme, diaree.
Precautii:
Se administrează cu prudenţă în sarcină şi alăptare.
Contraindicatii:
Alergie la cozi de cirese.
Forma de prezentare: 50 g
Administrare:
INTERN:
– infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 20 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
Ingrediente:
Cozi de cireşe (Cerasus avium)