Ceai de MENTĂ

Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze oval-lanceolate şi flori violacee dispuse într-o inflorescenţă spiciformă, conică. Denumirea ştiinţifică a plantei Mentha provine de la ”Mintha”, numele unei nimfe din mitologia greacă şi romană, care a fost metamorfozată într-o plantă, ce îi poartă numele. Deşi menta este o plantă utilizată încă din antichitate, ea a fost introdusă pentru prima dată în literatura medicală de-abia în secolul al XVII-lea. Datorită uleiului volatil, principalul său component, menta reprezintă una din plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Se mai numeşte izmă bună, ghiazmă, iasmă, mintă neagră, nintă rece, etc.

Actiuni:

INTERN:

Tonic digestiv, coleretic, colagog, antispastic, antiseptic, carminativ, astringent, antidiareic, antiemetic, secretolitic, descongestionant al căilor respiratorii, bronhodilatator, analgezic, uşor anestezic, uşor sedativ.

EXTERN:

Descongestionant al sinusurilor, bronhodilatator, antiinflamator, analgezic, uşor anestezic, dezinfectant, antipruriginos, antimicotic, antiinfecţios, antiviral (pe virusul herpetic).

Contribuie la:

INTERN:

– funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
       – eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului
       – reducerea spasmelor şi a balonării care apar la nivelul tractului digestiv
       – eliminarea mirosului neplăcut al gurii
       – îmbunătăţirea digestiei

– menţinerea sănătăţii aparatului respirator prin descongestionarea căilor respiratorii

– reducerea stărilor de greaţă şi rău de mişcare

– reducerea stării de oboseală mentală (la administrarea sublinguală).

EXTERN:

– eliminarea mâncărimilor care apar la nivelul pielii

– menţinerea sănătăţii cavităţii bucale.

Indicatii:

INTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: diaree, infecţii gastro-intestinale, digestie lentă, colici intestinale, enterocolite, dureri de stomac ce apar pe fond nervos, meteorism (balonare), afecţiuni respiratorii (bronşită, laringită, traheo-bronşită, tuse convulsivă, gripă), halenă (miros urât al gurii), rău de mişcare (se administrează sub formă de pulbere), stări de greaţă şi vomă, angoasă, nervozitate, oboseală mentală (se administrează sub formă de pulbere).

EXTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: faringite (ca analgezic), prurit (mâncărime a pielii), urticarie, herpes şi pentru igienizarea cavităţii bucale.

Contraindicatii:

Alergie la mentă.

Forma de prezentare: 50 g

Administrare:

INTERN:

– pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.

– macerat la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă, se menţine  timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

– infuzie – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

EXTERN:

– pentru eliminarea mâncărimilor care apar la nivelul pielii se administrează sub formă de badijonaj cu maceratul sau infuzia de plantă

– pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se clăteşte gura sau se face gargară cu macerat sau infuzie de plantă.

Ingrediente:

Mentă (Mentha piperita), părţi aeriene.