Drenor hepatic

Ficatul este cel mai mare organ intern al corpului uman, fiind o anexă a tubului digestiv. El îndeplineste peste 500 de funcţii, dintre care nouă sunt considerate ca fiind de bază. Ficatul mai este denumit şi “uzina organismului”, aici fiind sintetizate peste 2.500 de substanţe.

Dintre funcţiile ficatului putem aminti: funcţia metabolică, cu rol în sinteza colesterolului şi a lipidelor; funcţia vasculară, cu rol în sinteza unor elemente ale sângelui (albumine, globuline) precum şi a factorilor de coagulare ai acestuia; funcţia secretorie, cu rol în producerea bilei; funcţia antitoxică, cu rol în neutralizarea toxinelor din organism şi funcţia excretorie, cu rol în descompunerea hemoglobinei. Spre deosebire de alte organe, ficatul are capacitatea de refacere a celulelor care au fost distruse de către o boală sau leziune care s-a manifestat pe termen scurt. Daca leziunile sunt repetate şi apar pe termen lung (cazul bolilor cronice), modificările devin ireversibile.

Vezica biliară (sau colecistul) este situată imediat sub ficat, fiind o anexă a acestuia, ea având rolul de depozitare a bilei secretată de ficat. Din vezică, bila este eliminată prin canalul coledoc în duoden, unde exercită un rol important în procesul de digestie al grăsimilor. Bolile care apar la acest nivel se datorează infecţiilor (hepatitele A, B, C), afectării funcţiei secretorii a ficatului (cu secreţia insuficientă de bilă) şi/sau a vezicii biliare, când pot apărea: colecistite (inflamaţii ale colecistului), diskinezii biliare (dereglarea mecanismului de eliminare a bilei datorită perturbării motilităţii vezicii biliare), angiocolite (infecţii bacteriene ale căilor biliare), colici biliare (dureri la nivelul căilor biliare datorate litiazei biliare sau a colecistitelor acute). Îmbolnăvirile de lungă durată pot conduce la apariţia cirozei sau insuficienţei hepatice.

Pentru DRENOR HEPATIC, specialiştii Dacia Plant au ales o reţetă pe bază de plante medicinale şi uleiuri volatile, cu rol de drenare a secreţiei biliare, de corecţie a disfuncţiilor hepatice, de ameliorare a simptomelor neplăcute ce însoţesc acest tip de afecţiuni şi de îmbunătăţire a procesului digestiv

Actiuni:

Stimulează şi reglează secreţia de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, stimulează pofta de mâncare, hepatoprotector, regenerant al celulelor hepatice, stimulent al secreţiilor gastrointestinale, detoxifiant, depurativ, hipocolesterolemiant, hipolipemiant, antiinflamator, antispastic, stomahic, eupeptic.

Indicatii:

Se utilizează ca adjuvant în: diskinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, angiocolite, insuficienţă hepatică, hepatite cronice virale şi metabolice, ciroză hepatică, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, ateroscleroză, anorexie.

Precautii:

Peste dozele recomandate pot apărea: greţuri, vărsături, diaree, colici abdominale şi fenomene toxice hepatice.

Contraindicatii:

Litiază biliară, obstrucţie biliară, sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componenţii produsului.

Forma de prezentare: 60 comprimate

Administrare:

Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte 1 cpr. de 3-4 ori pe zi, înainte de mese.

Copii 7-14 ani: după sfatul medicului.

Comprimatele se înghit cu apă sau se sfărâmă în gură (absorbţia substanţelor bioactive este mult mai rapidă). În dificultăţi de înghiţire, comprimatele se pot rupe în două.

Ingrediente:

Plante: anghinare- extract 5:1 (125mg), genţiana- extract 4:1 (125mg), rostopască (125mg), ţintaură (125mg), ulei esenţial de mentă (1mg).
Ingrediente inactive: celuloză microcristalină.

ANGHINARE (Cynara scolymus)

Anghinarea este una din cele mai vechi plante cunoscute în istoria umanităţii. În medicina tradiţională, frunzele de anghinare erau utilizate pentru proprietăţile diuretice şi coleretice. Din compoziţia chimică a plantei fac parte următoarele substanţe bioactive: lactone sesquiterpenice cu acţiune coleretică şi colagogă, cinaropicrina (o substanţă tonic amară), cinarina cu acţiune hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă, hepatoprotectoare şi antitoxică hepatică. Fitocomplexul este regenerant al celulei hepatice, antiaterosclerotic, detoxifiant, ceea ce permite administrarea plantei, ca adjuvant în insuficienţă hepatică, hepatite cronice, ciroză hepatică, colecistite acute şi cronice, diskinezie biliară, hipercolesterolemie, hiperlipidemie şi ateroscleroză.

ROSTOPASCĂ (Chelidonium majus)

Rostopasca este o plantă medicinală utilizată încă din Evul Mediu pentru tratarea bolilor de ficat. Ea are o compoziţie bogată în alcaloizi, cei mai importanţi fiind: chelidonina (cu acţiune antispastică, coleretică şi colagogă), sangvinarina (cu proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriene şi antivirale), coptizina (cu acţiune colecistokinetică) şi cheleritrina (alcaloid care stimulează peristaltismul intestinal, având totodată şi acţiune antibacteriană şi antivirală). Datorită complexului de alcaloizi, rostopasca poate fi administrată ca adjuvant în dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice, ciroză hepatică şi litiază biliară. Alte proprietăţi: hipocolesterolemiant şi hipolipemiant.

ŢINTAURA (Centaurium erythraea)

Ţintaura este o plantă cu gust amar accentuat, de unde şi numele popular de ”fierea pământului”. Planta are în compoziţie principii amare de tip secoiridoidic, cum ar fi: swertiamarina, swerozida, centaurozida, gentiopicrozida, centapicrina şi eritrocentaurina, substanţe bioactive care imprimă acţiunea tonic amară, eupeptică, coleretică, colagogă, detoxifiantă, antiinflamatoare, stimulentă a secreţiilor gastrointestinale şi depurativă. Datorită acestor proprietăţi, ţintaura poate fi întrebuinţată ca adjuvant în diskinezii biliare, colecistite acute şi cronice, angiocolite şi anorexie.

GENŢIANA (Gentiana acaulis)

Genţiana este o plantă amară, fiind folosită în medicina tradiţională pentru tratarea icterului. Din compoziţia chimică a plantei fac parte: principii amare de tip secoiridoidic (gentiopicrozida, amarogentina, amaropanina, amaroswerina) şi derivaţi ai xantonei (gentizina, izogentizina). Complexul de substanţe bioactive prezintă următoarele acţiuni: tonic amar, stomahic, eupeptic, coleretic, colagog, detoxifiant, ceea ce determină utilizarea plantei ca şi adjuvant în afecţiuni hepatice, diskinezii biliare, colecistite acute şi cronice, anorexie.

ULEI ESENŢIAL DE MENTĂ (Menthae aetheroleum)

Datorită uleiului esenţial, principalul său component, menta reprezintă una dintre plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Uleiul esenţial de mentă (alcătuit din α şi β-pinen, mentol, mentonă, cineol, limonen, β-tuiona, sabinen, β-cadinen şi cariofilen), prezintă acţiune: antispastică, secretolitică, colagogă, analgezică şi antibacteriană. Datorită acestor proprietăţi, uleiul de mentă se utilizează ca adjuvant, în tratamentul afecţiunilor hepatobiliare, colecistite, angiocolite, litiază biliară, tulburări digestive.