Am încercat de-a lungul timpului numeroase reţete de pancakes. Întotdeauna am fost fascinată de clătitele americane, iar asta pentru că nu puteam să nu le observ cum personajele din desenele animale le serveau la micul dejun, mai apoi le-am întâlnit în filmele pentru adolescenţi, până când mi s-a dat voie să folosesc aragazul şi am decis să mă pun chiar eu să le încerc.
Trebuie să recunosc că dacă ar fi să aleg între clătitele clasice, cu aluat subţire şi pancakes, mă înscriu pentru cea de-a doua categorie fără să dau greş. Întotdeauna am căutat ca rezultatul final să fie unul delicios, pufos şi deloc complicat, motiv pentru care am încercat numeroase variante până am ajuns să mă rezum la o reţetă simplă, din doar câteva ingrediente. Aşadar, cantităţile pe care le voi menţiona sunt cele pe care eu le folosesc pentru o două porţii. Îmi ies cam opt clătite pufoase pe care le savurez la micul dejun. Să ne înţelegem, nu eu le mănânc pe toate opt.
Cu ajutorul unui tel bat oul într-un bol de sticlă de dimensiuni medii, apoi adaug smântâna/ iaurtul / kefirul (în funcţie de ce găsesc prin frigider), adaug cele şase linguri de făină şi amestec până obţin o compoziţie omogenă. Adaug uleiul şi amestec din nou, iar la final adaug bicarbonatul de sodiu stins cu oţet. Pun o tigaie la încins pe care o ung cu ulei cu ajutorul unui şerveţel (fac asta doar pentru prima serie de clătite).
Cu ajutorul unui polonic adaug aluatul în tigaie cât să-mi încapă trei clătite. Le las la foc mic şi le întorc abia atunci când încep să facă bule/găuri deasupra. Le mai las alte două-trei minute şi pe cealaltă parte. Repet procesul până termin tot aluatul. Pot fi servite cu orice fel de topping. Eu prefer ciocolată şi banane sau fructe de pădure sau mai puteţi încerca cu o bucăţică de unt şi sirop de arţar.