Toată lumea (crede că) știe cum se gătește orezul, însă adevărul este că destul de puțini respectăm regulile de bază. Încă de la început, e nevoie să ştiţi ce orez să alegeţi, în funcţie de ceea ce doriţi să gătiţi.
Există mii de varietăţi de orez. Dintre ele, două familii de orez se cultivă mai uşor: indica şi japonica.
Orezul trebuie să fie ales în funcţie de forma lui (cu bob lung sau rotund) şi de capacitatea de a absorbi lichide, dar şi în funcţie de textură, mai mult sau mai puţin lipicioasă după fierbere. De asemenea, forma bobului şi cât este de lipicios determină modul şi tehnica de preparare.
Cel mai simplu mod de preparare, în stil indian, constă în fierberea orezului într-o cantitate mare de apă care clocoteşte. Este suficient să puneţi la fiert apă cu sare, să turnaţi orezul când fierbe apa, să amestecaţi bine, să aveţi grijă să nu se lipească şi să îl lăsaţi să fiarbă în clocote mici. Când orezul este fiert, se scurge şi se clăteşte imediat sub jet de apă călduţă, ca să opriţi fierberea şi să înlăturaţi amidonul care rămâne la suprafaţă şi care e „vinovat” de adunarea boabelor de orez în cocoloaşe.
Fierberea orezului pentru pilaf seamănă cu cea pentru risotto, pentru că orezul trebuie sidefat, adică „îmbrăcat” pe foc în materie grasă (adesea unt), ca să i se dea un aspect care te duce cu gândul la sidef; orezul astfel preparat devine aproape translucid. Orezul se găteşte la foc mic, având grijă să nu-şi schimbe culoarea, pentru a păstra amidonul în boabe. Altfel, amidonul se va răspândi în tot vasul, iar orezul se va transforma într-un lipici necomestibil…Pentru acest tip de gătire, lichidul de înmuiere trebuie să ocupe o dată sau de două ori volumul orezului. Orezul se pune apoi în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.
Risotto este un derivat al acestei tehnici, care odinioară se prepara la cuptor (singura diferenţă importantă este că orezul pilaf se face cu orez indian, iar risotto cu orez italian şi cu parmezan), dar care se prepară acum din ce în ce mai mult pe foc.
Orezul cu lapte, ca desert, se inspiră tot din orezul pilaf, dar în acest caz se lasă boabele să se umfle în apă înainte de a le fierbe în lapte vanilat, pentru că se doreşte ca amidonul să se amestece cu laptele ca să îl îngroaşe.
Bine de ştiut: prepararea clasică a orezului asiatic se face cu orez foarte bine clătit (se spune că trebuie spălat în apă de cel puţin 7 ori), înmuiat în apă rece, pus la fiert şi gătit la foc mic. Este uşor lipicios, nesărat şi, datorită texturii specifice, se mănâncă uşor cu beţişoare.
Pregătiţi totul înainte să începeţi să gătiţi, pentru că, imediat ce aţi început prepararea, nu o mai puteţi opri: orezul va absorbi lichidul chiar dacă este luat de pe foc şi va forma o pastă cu gust neplăcut. Puneţi la fiert lichidul de înmuiere (dublu faţă de volumul orezului). Tăiaţi ceapa cubuleţe de dimensiunea bobului de orez şi căliţi-o pentru a fi moale la sfârşitul preparării; nu o lăsaţi să se rumenească, trebuie să se înmoaie odată cu orezul când este gata.
Sidefaţi orezul la foc mic, fără să îl lăsaţi să se lipească (dacă se lipeşte, amidonul formează o crustă şi orezul fierbe mai greu). Volumul lichidului clocotit, care se adaugă ulterior, trebuie să fie de două ori volumul orezului. Puneţi un bouquet garni (buchet cu cimbru, dafin şi pătrunjel, legate cu aţă şi coborâte împreună în oala care fierbe), care va da savoare lichidului de fierbere.
Orezul fierbe la 180 de grade timp de 16-20 de minute în cuptor, cu capac. Ca să ştiţi dacă este făcut, gustaţi. Atenţie, nu amestecaţi, fiindcă amidonul se va dizolva în apa care rămâne şi va forma un fel de lipici care va face orezul păstos.
Odihna permite orezului să absoarbă complet lichidul, fără să se desfacă. Lăsaţi-l pe colţul mesei, acoperit bine; va rămâne cald şi va absorbi tot lichidul de fierbere, fără a deveni păstos.
Această operaţiune ajută la separarea boabelor lipite şi dă puţină onctuozitate orezului. Puneţi feliuţe subţiri de unt pe suprafaţa orezului şi amestecaţi cu furculiţa specială pentru friptură.
Sfatul maestrului bucătar: pentru un pilaf bun, folosiţi un lichid aromatic potrivit cu reţeta aleasă – un fond alb de pasăre pentru a însoţi carnea de pasăre, un fond de peşte pentru fileurile de peşte.
Trucul maestrului bucătar: în cazul în care capacul pe care îl folosiţi când gătiţi orez la cuptor nu închide ermetic vasul, puneţi peste orez, sub capac, un disc de hârtie pergament; astfel, evaporarea lichidului va încetini şi va ieşi un orez perfect făcut şi foarte moale.
Sursa: „Trucuri, tehnici şi reţete pentru a găti ca un maestru bucătar”, Masterchef Şcoala de Bucătari, Editura Litera