Ce poate fi mai rapid şi mai săţios decât o pizza cu blat crocant şi subţire şi un topping cu ingrediente proaspete? Probabil o salată, ar răspunde vegetarienii. Pentru noi, ceilalţi, o pizza este răspunsul corect. Însă gusturile sunt numeroase iar mâinile (ne)pricepute ale maestrului pizzar pot face cu adevărat diferenţa între o pizza spectaculoasă şi una dezastruoasă.
Deşi nu se întâmplă de multe ori să am poftă de pizza, atunci când o păţesc, prefer să fug la supermarket pentru ingrediente şi să fac acasă ceea ce, în viziunea mea, se numeşte blat de pizza perfect. Nici subțire să vezi prin el, dar nici gros cât două degete. Şi asta pentru că, nu de puţine ori, am rămas neplăcut surprinsă la vederea unui blat imens şi cu o vagă urmă de topping ori, din contră, m-am ales cu un blat ca foaia de hârtie pe care zăceau numeroase ingrediente fără niciun rost, fâcând din acest preparat ceva ce nu poate fi numit pizza.
Prin urmare, vă las mai jos reţeta prin care reuşesc de fiecare dată să scot de la cuptor o pizza fantastică, fără mari bătăi de cap şi fără cheltuieli inutile.
Pentru această rețetă de blat de pizza ai nevoie de următoarele ingrediente:
Mod de preparare:
Se dizolvă drojdia la cub de 25 de grame sau un pliculeţ de drojdie uscată în 50 ml de apă călduţă cu o linguriţă de zahăr. Se lasă 5 minute să se dizolve bine.
Se pune amestecul de drojdie dizolvată într-un lighean și se toarnă peste 300 de mililitri de apă călduță, 1 linguriţă de sare şi 50 ml ulei de măsline care, atenţie, este ingredientul-minune din blat. Acest amestec se omogenizează bine, după care se adaugă în ploaie făina trecută prin sită.
Se frământă aluatul cu mâinile până în momentul în care capătă o textură elastică şi se dezlipeşte cu uşurinţă de pereţii vasului, după care se lasă la loc călduţ, acoperit cu un prosop, timp de o oră, pentru a-şi dubla volumul.
După ce creşte, aluatul se frământă pe un blat de lemn sau direct pe masa din bucătărie, care în prealabil au fost pudrate cu făină, după care i se dă forma unei bile. Apoi se întinde blatul, de preferat cu mâinile, fără să te ajuţi de făcăleţ, dar nu toţi suntem răbdători, deci asta e o regulă care poate fi încălcată, fără a avea parte de consecinţe grave în privinţa produsului finit.
Ca să-ţi faci o idee, ai mai jos un filmuleţ în care Tony Gemignani, campion pentru câțiva ani consecutivi la pregătirea blatului de pizza, îşi execută cu măiestrie talentul de pizzar.
Desigur, maeştrii pizzari recomandă coacerea blatului în cuptorul cu lemne. Însă, cum orăşenii stau, în mare parte, la apartament, cu un simplu aragaz sau cuptor electric putem reuşi să scoatem şi noi un blat de pizza nemaipomenit.
Trebuie doar să ţinem cont de anumite sfaturi de la cei mai experimentaţi. Unul dintre aceste sfaturi este să pui blatul pe o piatră de copt ori, dacă nu ai la îndemână aşa ceva, să încingi foarte bine tava pe ambele părţi înainte să aşezi blatul.
De asemenea, este indicat să pui blatul deja întins pe o foaie de copt şi abia apoi să adaugi toppingul (sos de roșii, mozzarella, mezeluri precum prosciutto, salam uscat sau chorizo, legume – ciuperci, măsline, ceapă, porumb, ardei gras, ardei iute, dovlecel etc. și, desigur, rucola).
Nu exagerați cu toppingul de legume sau mezeluri, cea mai bună pizza e cea cu ingredientele cele mai puține!
Se aşază pizza, cu tot cu foaia de copt, pe tava bine încinsă şi se lasă la cuptor, la foc mare (230 de grade Celsius), timp de 7-8 minute.
Vă garantez, rezultatul este magic!
Şi pentru pasionaţii de pizza, iată încă o variantă de blat de pizza realizată de celebrul bucătar italian Gennaro Contaldo.