Cancerul de prostată poate fi tratat. Simptome şi teste de diagnosticare

Cancerul de prostată, al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.

Aflaţi din articolul de mai jos care sunt primele simptome care trădează maladia şi factorii de risc, ce teste de screening sunt recomandate, precum şi opţiunile de tratament existente la ora actuală, de la Conf. Dr. Dragoş Georgescu, medic urolog.

Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.

Recomandări

Cancerul de prostată are şanse mari de vindecare! Află cum!

Tricomoniaza şi cancerul de prostată

Factorii implicaţi în apariţia acestei afecţiunii

Dacă pentru unele tipuri de cancere istoricul familial joacă un rol extrem de important în predispoziţia către boală, în cazul cancerului de prostată doar unul din 10 cazuri are o componentă ereditară.

„Au fost efectuate numeroase studii pentru a determina factorii implicaţi în apariţia acestei afecţiunii. Datele obţinute până în prezent nu au evidenţiat factori etiologici cerţi ai adenocarcinomului de prostată. Cu toate acestea, s-a constatat că istoricul familial este asociat cu o frecvenţă crescută a apariţiei acestei maladii, sugerând şi o predispoziţie genetică pentru cancerul de prostată. Totuşi, cazurile ereditare reprezintă sub 10% din totalul cazurilor şi apar la o vârstă cu 6-7 ani mai mică decât media”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu pentru CSID.

Dieta şi riscul de cancer de prostată

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată, deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă. 

„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.

Simptomele cancerului de prostată

De cele mai multe ori, simptomele cancerului de prostată nu sunt evidente, în stadiile timpurii ale bolii. În plus simptomele pot fi diferite de la caz la caz. Având în vedere proximitatea prostatei faţă de aparatul urinar, cancerul de prostată poate avea simptome de tipul:

• arsuri sau dureri la urinare,
• dificultăţi la urinare,
• nevoia stringentă de a urina noapte,
• lipsa controlului asupra vezicii urinare – incontinenţă urinară, scăderea presiunii jetului de urină sau sânge în urină.
• Alte semne ale bolii la care trebuie să fiţi atenţi sunt: prezenţa sângelui în spermă, dificultăţi în obţinerea erecţiei, dureri resimţite la ejaculare, inflamarea zonei pelvine, dureri persistente ale oaselor etc.

Tipuri de cancer de prostată

Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice şi are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.

„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu, de la Bio- Medica.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA), util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.

„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată.
Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior,  strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani.

De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”, adaugă Conf. Dr. Dragoş Georgescu.

Analiza care determină diagnosticul cert

Deşi tuşeul rectal şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA, indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.

„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.