Malnutriţia la bolnavii de cancer, o epidemie?

Se vorbeşte mult despre cancer, despre prevenţie, tratamente de ultimă oră şi tehnologii tot mai performante, dar rareori este adus în discuţie un subiect la fel de important pentru pacienţii oncologici – nutriţia lor corectă, respectiv lipsa ei care se numeşte malnutriţie. Nutriţia în cancer îi duce pe mulţi cu gândul la măsuri extreme precum eliminarea cărnii şi a lactatelor ori căutarea unor soluţii aşa-zis miraculoase din diverse plante.

Nici medicii nu îi dau nutriţiei oncologice  atenţia şi importanţa cuvenite – majoritatea cazurilor nu sunt tratate într-o echipă care să includă şi specialistul în dietă, iar în România pacienţii care merg totuşi la un astfel de expert să îi ceară sfatul o fac din proprie iniţiativă şi rareori integrează în tratament indicaţiile corecte. Situaţia nu este radical mai bună în alte ţări, în SUA vorbindu-se chiar despre o “adevărată epidemie” de malnutriţie.

’’Suntem cumva obişnuiţi cu imaginea unui pacient oncologic firav, slăbit de tratamente. Atât de obişnuiţi încât foarte mulţi dintre oncologi nu îşi pun problema unei colaborări cu un medic dietetician, nutriţionist, pe parcursul tratamentului. Sunt şi foarte prinşi în probleme birocratice şi un număr mare de pacienţi de îngrijit. Dar adevărul este că o scădere cu doar 5 % a greutăţii corporale a unui suferind de cancer poate prezice o durată de supravieţuire mai mică. Datele sunt din statisticile americane, în SUA preocuparea pentru o dietă care să ajute bolnavul de cancer este tot mai mare. De altfel în toate ghidurile oncologice principiul de bază este acela că greutatea se corelează direct proporţional cu prognosticul şi supravieţuirea. Cu alte cuvinte, pierzi în greutate, prognosticul devine din ce în ce mai nefavorabil, recidivele sunt din ce în ce mai ameninţătoare şi rata de supravieţuire scade’’, explică Dr. Isabela Komporaly.

Recomandări

Fumatul si dieta nesănătoasă determină peste 40% din cazurile de cancer

Malnutriţia, boala despre care prea rar se vorbeşte în România

Majoritatea pacienţilor cu cancer se confruntă cu scăderea în greutate

În funcţie de tipul tumorii, până la 85% dintre pacienţii diagnosticaţi cu cancer se confruntă cu o scădere involuntară în greutate. Iar studiile arată că această scădere este asociată adesea cu întreruperea tratamentului – un pacient slăbit nu mai face faţa şedinţelor solicitante de chimioterapie sau radioterapie, cu infecţii puternice – un organism malnutrit nu are o imunitate rezistentă, cu reinternări frecvente şi o mortalitate timpurie. O cercetare publicată în 2015 în Journal of Clinical Oncology a demonstrat că pacienţii cu o greutate stabilă şi un IMC (indice de masă corporală) de 28 sau peste au avut o rată de supravieţuire de aproape 5 ori mai mare decât cei care au pierdut 15% sau mai mult din greutate şi aveau un IMC de 22 sau sub această valoare. Vorbim despre o supravieţuire analizată în cadrul cercetării de 20,5 luni faţă de 4,3 luni. Chiar dacă studiile nu sună bine şi sunt conştienţi că trebuie să se alimenteze ca la carte, pacienţii oncologici au dificultăţi în acest proces. Depresia, efectele adverse ale chimioterapiei sau radioterapiei fac alimentaţia tot mai anevoioasă. Aşa apare caşexia.

Ce se caşexia?

’’Caşexia este o manifestare frecventă a neoplaziei care trebuie suspectată la pacientul cu cancer cu o scădere a greutăţii corporale de peste 5% din greutatea dinainte de boală, şi care este certă la o scădere de peste 10%. Caşexia este un sindrom complex manifest clinic prin scădere progresivă involuntară a greutăţii corporală, scăderea apetitului şi modificări biochimice. Efectele clinice ale caşexiei sunt risc crescut de morbiditate/mortalitate, scăderea toleranţei şi un răspuns nesatisfăcător la tratament comparative cu pacienţii normali, alterarea statusului imun, creşterea costurilor tratamentului, deces prin complicaţii nutriţionale (la 20% dintre pacienţii oncologici). Circa 40% din pacienţii oncologici dezvoltă caşexie în cursul tratamentului. Cancerele sferei ORL (40%), esofagiene (78,9%) şi pancreatice sunt cel mai frecvent asociate cu caşexie. Mecanismele caşexiei neoplazice sunt puţin înţelese în prezent. Caşexia diferă de înfometarea propriu-zisă (survine atunci când neoplazia generează un sindrom inflamator generalizat), şi suplimentarea alimentaţiei nu este singura modalitate de a redresa starea de nutriţie a pacientului’’.