Terapii moleculare ţintite în cancer

Cancerul este una dintre cele mai temute maladii ale secolului XXI – potrivit raportului Globocan din 2012, anual sunt diagnosticate cu o formă de cancer 14 milioane de persoane şi tot anual sunt raportate mai mult de 8 milioane de decese cauzate de această boală.

Mortalitatea ridicată este atribuită prevalenţei din ce în ce mai crescute a obezităţii şi fumatului, principalii factori de risc implicaţi în dezvoltarea cancerului.

Deşi tratamente precum radioterapia sau chimioterapia reuşesc să vindece sau măcar să oprească în evoluţie anumite tipuri de cancer, acestea nu sunt lipsite de riscuri. De asemenea, anumite forme de cancer sunt „rezistente” la aceste terapii tradiţionale, motiv pentru care cercetătorii caută necontenit noi soluţii pentru vindecarea acestora. Află totul despre imunoterapie!

Recomandări

Un nou tip de imunoterapie, noua soluţie împotriva cancerului

Efectele tratamentelor oncologice asupra pielii. Cum pot fi combătute

O astfel de soluţie eficientă este reprezentată de terapia moleculară ţintită, care poate distruge ţesuturile afectate, fără a avea însă reacţii adverse la fel de severe precum terapiile clasice. Odată cu descifrarea codului genetic, în anul 2000, oamenii de ştiinţă au reuşit să obţină în laborator medicamente „inteligente”, care ţintesc precis o anumită secvenţă de ADN sau o anumită genă care a suferit mutaţii.

În prezent, numeroase astfel de molecule sunt testate, iar unele chiar au fost validate şi sunt utilizate în tratamentul tumorilor solide, dar şi al cancerelor de sânge.

În ce constă terapia moleculară ţintită în cancer

Terapia moleculară presupune administrarea unor medicamente care conţin anumite molecule ce împiedică dezvoltarea şi extinderea celulelor canceroase.

Spre deosebire de chimioterapie, care are acţiune citotoxică (adică de distrugere a ţesuturilor canceroase), terapia moleculară are efect citostatic (adică de împiedicare a proliferării ţesuturilor canceroase).

O altă diferenţă constă în faptul că terapia moleculară se concentrează pe acţiunea anumitor molecule asupra modului în care sistemul imunitar reacţionează la ţesutul afectat, în timp de chimioterapia vizează distrugerea şi divizarea celulelor şi, implicit, creşte riscul de extindere a ţesuturilor canceroase.

Terapia moleculară ţintită se foloseşte de informaţiile genetice ale pacientului, pentru a determina care molecule pot acţiona mai eficient în raport cu tipul de cancer diagnosticat. 

Dintre avantajele terapiei moleculare ţintite amintim:

• Risc redus de afectare a celulelor sănătoase
• Mai puţine reacţii adverse
• Eficienţă mai crescută
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii

Multe terapii moleculare au fost deja aprobate de FDA (Food and Drug Administration), altele se află încă în faza de studii clinice sau preclinice, însă rezultatele obţinute sunt încurajatoare, asigură cercetătorii.

Tipuri de  molecule utilizate în terapia ţintită

În fiecare an sunt realizate în laboratoarele de cercetare numeroase molecule care ţintesc diferite gene sau proteine care pot inhiba evoluţia celulelor canceroase, însă specialiştii le încadrează în două mari categorii:

Anticorpi monoclonali – substanţele din această categorie au sufixul -mab: ofatumumab, panitumumab, rituximab, tositumomab, trastuzumab, pertuzumab etc.

Molecule mici care blochează anumite enzime, cel mai adesea tirozinkinazele – acestea sunt recunoscute după sufixul -ib: erlotinib, gefitinib, afatinib, dacomitinib, olmutinib, simertinib, rociletinib, sorafenib, dovitinib etc.

Tipuri de cancer care ar putea fi vindecate prin terapie moleculară ţintită

Terapiile moleculare ţintite nu se adresează tututor formelor de cancer, ci doar acelora care prezintă anumite gene sau proteine. Cu alte cuvinte, un pacient care suferă de cancer pulmonar, de exemplu, este candidatul perfect pentru terapie moleculară doar dacă prezintă modificări ale  genelor EGFR. Iată şi alte exemple de cancere care pot fi încadrate în schema de tratament molecular ţintit:

• Cancer de sân – ţintă moleculară HER2
• Cancer pulmonar nonmicrocelular – ţintă moleculară EGFR
• Leucemia acută mieloidă – ţintă moleculară FLT3-ITD
• Carcinom celular renal – ţintă moleculară VEGF/mTOR
• Carcinom hepatocelular – ţintă moleculară VEGFR

Alte tipuri de cancer vizate de terapia moleculară sunt:

• neuroblastomul
• cancerele de cap şi de gât
• cancerul cerebral
• cancerul gastrointestinal
• melanomul
• mezoteliomul
• cancerul de vezică
• cancerul de prostată
• cancerul tiroidian
• cancerul cervical
• cancerul colorectal
• cancerul osos
• cancerul renal
• limfomul
• mielomul multiplu
• cancerul pancreatic
• cancerul de stomac

Ce reacţii adverse poate da terapia moleculară ţintită

Chiar dacă efectele negative ale terapiei moleculare sunt mai reduse în comparaţie cu chimioterapia, acestea nu sunt de neglijat. De asemenea, sunt situaţii când terapia moleculară trebuie combinată cu chimio- sau radioterapia, aşa că reacţiile adverse pot fi exacerbate. Medicul trebuie să informeze pacientul în privinţa posibilelor reacţii adverse şi să îi ofere acestuia sfaturi şi tratamente pentru ameliorarea acestora. Printre reacţiile adverse ale terapiei moleculare ţintite amintim:

• diareea
• hepatita
• căderea părului
• subţierea şi fragilitatea unghiilor
• iritaţii pe piele (în special pe scalp, faţă, gât, piept şi spate)
• senzaţie de arsură pe piele
• sensibilitate la lumină (fotofobie)
• piele uscată, crăpată
• inflamarea pleoapelor
• tensiune arterială crescută
• vindecarea greoaie a rănilor
• slăbirea sistemului imunitar
• infecţii recidivante
• diminuarea cantităţii şi calităţii spermei

Limitări ale terapiei moleculare ţintite

Deşi rezultatele preliminare sunt spectaculoase, există şi limitări în ceea ce priveşte terapia moleculară ţintită. Una dintre ele poate consta în apariţia rezistenţei celulelor la acţiunea moleculelor folosite. Această rezistenţă poate surveni ca urmare a mutaţiilor apărute în ţesutul canceros, astfel încât molecula nu îşi mai face efectul, sau atunci când tumora găseşte noi căi de a se dezvolta, independent de mutaţia genei sau a proteinei.

Din acest motiv, se recomandă ca terapia moleculară să utilizeze combinaţii de molecule sau să fie asociată cu un tratament clasic, precum chimioterapia sau radioterapia.

O altă piedică ar putea fi faptul că fiecare organism este diferit şi, prin urmare, celulele nu reacţionează întotdeauna la fel la tratamentul primit. Aşadar, o moleculă administrată pentru o anumită formă de cancer nu garantează că toţi pacienţii cu acel tip de cancer reacţionează la fel.

Surse: webmd.com, cancer.gov, pennmedicine.org, sciencedirect.com