Incidenţa şi mortalitatea acestui tip de cancer s-au dublat în ultimii 20 ani în România atingând în anul 2000 o incidenţă de 17,74 /100.000 loc.; în 2006 s-au înregistrat 8240 cazuri noi, situând ţara noastră în rândul ţărilor cu o incidenţă medie a bolii. În ultimii ani cancerul colorectal a devenit a doua cauză de deces prin cancer (după cancerul bronhopulmonar, dar devansând cancerul gastric. Raportul bărbaţi/femei este 1,3, iar sub 3% din cazuri apar la persoanele sub 40 ani. Incidenţa creşte rapid peste 45 ani şi se dublează cu fiecare decadă de viaţă.
Ţinând cont de aceste date, am vrut să aflăm care sunt cele mai noi metode de tratament pentru acest tip de cancer în ţări mai dezvoltate şi am stat de vorbă cu Octavian Popescu, medic chirurg în Germania, într-un centru regional de urgenţe în apropierea Frankfurt-ului, afiliat Spitalului Universitar din Heidelberg. Octavian Popescu este specializat în chirurgia colorectală (cancerul de rect, colon), dar şi în patologia benignă, precum şi în disfuncţia planşeului pelvin (incontinenţă anusului), realizând o parte din specializare în Franţa, la Bordeaux, în cel mai mare Centru de Chirurgie Colorectală.
C.S.Î.D.: Care sunt statisticile cancerului de colon în Germania?
Octavian Popescu: În Germania apar aproximtiv 80.000 cazuri/an de cancer colorectal, iar mortalitatea se situează la 25.000persoane/an. Populaţia Germaniei este una dintre populaţiile care trăiesc foarte mult pentru că au standarde de viaţă ridicate. Avem pacienţi de 90 de ani, care sunt operaţi şi se refac foarte repede. Cancerul colorectal apare de obicei la vârste foarte înaintate datorită sistemului de prevenţie a sănătăţii din Germania. Populaţia este foarte sănătoasă, iar sistemul de prevenţie începe undeva în jurul vârstei de 50 de ani, constând într-un test foarte simplu – se cercetează existenţa sângelui în scaun – şi a unei colonoscopii pentru a depista dacă există polipi sau alte leziuni. Tot ceea ce se îndepărtează se trimite la analize, iar în funcţie de gradul de displazie se recomandă îndepărtarea segmentului respectiv.
C.S.Î.D.: Care sunt cauzele apariţiei cancerului de colon?
O.P: Acesta este un tip de cancer determinat în primul rând de alimentaţie – carnea roşie, fumatul şi grăsimile. În Germania este un trend – se zice că o bucată de broccoli la o masă cu carne roşie elimină complet riscul de apariţie a cancerului. Însă, cu toate acestea populaţia germană consumă o alimentaţie bogată în grăsimi, motiv pentru care statisticile sunt relativ ridicate din punct de vedere al apariţiei cancerului colorectal la vârstele înaintate. Şi stresul poate fi un factor, în general, dar nu există date concrete, foarte serioase, care să poată arăta acest lucru. Bolile genetice sunt şi ele implicate – de exemplu pacienţii care suferă de polipoză familială – în cazul cărora se recomandă eliminarea colonului, care ulterior va fi înlocuit cu un alt tip de legătură între intestinul subţire şi partea de rect care mai rămâne.
C.S.Î.D.: Care sunt simptomele?
O.P.: De obicei pacientul afirmă că nu a experimentat absolut nicio problemă, ci a fost diagnosticat întâmplător la medicul de familie care a constat prezenţa de sânge în scaun. Constipaţia amestecată cu diaree este un simptom principal, cu toate acestea, dar nu trebuie să ne alarmăm atunci când ele apar, ca urmare a faptului că pot avea multe alte cauze.
C.S.Î.D.: Care sunt măsurile de prevenţie?
O.P.: Colonoscopia şi testele de sânge în scaun sunt măsurile care se pot lua. Se recomandă de la 50 de ani încolo, însă la generaţiile noi se recomandă mai devreme (de exemplu generaţia care are acum 30 de ani), precum şi în cazul antecedentelor în familie. Analizele ar trebui făcute o dată la 5 ani.
C.S.Î.D.: Care este protocolul după ce se depistează cancerul?
O.P.: Mai întâi se află în ce stadiu se află boala. Se vor lua markerii tumorali, importanţi mai mult pt urmărirea după operaţie, dacă au crescut sau nu; se realizează o tomografie computerizată pentru a vedea dacă sunt şi alte metastaze, plus o radiografie simplă de plămâni. În locul tomografiei computerizate se mai face ecografia hepatică, dar la tomgrafie se vede mult mai sigur. Şansele de reuşită sunt foarte mari – cancerul de colon se poate trata, doar în cazurile de diagnostic găsit foarte târziu problema este puţin mai amplă, însă în general se tratează. Toate acestea se fac în cazul cancerului de colon. În cazul cancerului de rect se va realiza un RMN de pelvis pentru a vedea exact stadiul de dezvoltare. În funcţie de acest lucru se va stabili dacă pacientul primeşte terapie neoadjuvantă înainte de operaţie. Se mai face de asemenea şi o ecografie endoscopică pentru a ajuta la localizare. Important este şi numărul de noduli depistaţi ca fiind suspecţi. Terapia neoadjuvantă ajută la tratare, însă îngreunează operaţia, ca urmare a inflamării ţesuturilor. Este important să avem grijă la prezervarea nervilor pentru că în pelvis sunt foarte mulţi nervi. Dacă ei sunt lezaţi poate apărea incontinenţa, dar şi disfuncţii ale vieţii sexuale. În acest tip de cancer e vorba de chirurgie complexă.
Noi, în Germania facem 60-70% dintre operaţii laparoscopic, spre deosebire de România unde procentul se află undeva la 30-40% din totatul intervenţiilor chirurgicale. Beneficiile chirurgiei laparoscopice constau într-o recuperare mai rapidă, plus că ne oferă nouă, chirurgilor, o mai bună vizibilitate şi localizare a tumorii în timpul operaţiei. La tumorile avansate local preferăm chirurgia clasică, deschisă. În aceste cazuri se face o rezecţie multiviscerală, se îndepărtează şi alte organe adiacente care pot fi infiltrate de tumora de la colon. De exemplu, la bărbaţi se poate îndepărta prostata sau la femei o parte din vagin sau din uter. Se poate scoate o parte şi din osul sacru dacă acesta este infiltrat, depinde caz, cât de mult sunt afectate zonele din jur. O metodă nou abordată în cazul cancerului de rect este cea trans – anală cu ajutorul a doi chirurgi, astfel putem prezerva mai bine nervii din zonă. Această procedură constă în introducerea unui portal pentru laparoscopie trans-anal, se îndepărtează rectul dinspre anus până se ajunge la zona neafectată de tumoră, iar prin partea abdominală intervine cel de-al doilea chirurg care îl întâlneşte pe primul. Această procedură combinată este mult mai eficientă însă e nevoie de experienţă.
C.S.Î.D.: Care e diferenţa dintre cancerul de colon şi cancerul de rect?
O.P.: Cancerul de colon se poate localiza în orice segment al colonului, pe când cancerul de rect se află strict în ultimul segment al acestuia – rectul.
C.S.Î.D.: Ce urmează după operaţie?
O.P.: Noi doar operăm, după care pacientul va fi preluat de gastroenterolog şi oncolog. Primul follow-up va avea loc la şase luni, apoi o dată la un an, la 3 ani şi apoi o dată la 5 ani prin tomografie computerizată şi colonoscopie.
C.S.Î.D.: Ce se recomandă în schimbarea stilului de viaţă?
O.P.: În cazul cancerului de rect este mai complicat – lipsind ultimul segment, pacientul poate suferi de incontinenţă a anusului, în special în cazul pacienţilor cu scaun lichid. Dieta va fi strictă, pacientul fiind instruit de către dieteticienii noştri cu privire la alimentaţie. În cazul cancerului de rect, la tumorile situate foarte jos, anastomoza ( noua legătură făcută la operaţie după excizarea segmentului de colon excizat) este predispusă la desfacerea suturilor, motiv pentru care pacienţii trebuie să fie grijulii. Noi realizăm un anus contra naturii pentru a proteja pelvisul de apariţia unei septicemii. Pentru că în cazul în care se desface sutura, scaunul poate ajunge în pelvis şi poate declanşa o septicemie cu complicaţii foarte mari, chiar mortale. Dacă la controlul de la 6 săptămâni de la operaţie constatăm că suturile sunt în regulă, scoatem anusul contra naturii şi totul poate reveni la normal.