Cauzele cancerului de prostată nu se cunosc cu exactitate, însă specialiştii menţionează printre factorii de risc vârsta înaintată, fumatul, excesul de grăsimi şi moştenirea genetică. Mult mai expuşi sunt bărbaţii trecuţi de 50 de ani, iar probabilitatea de a face o afecţiune malignă de prostată creşte şi mai mult la fiecare decadă după această vârstă.
“În plus, dacă mama unui bărbat are cancer de sân, atunci acesta are risc mai mare de a face cancer de prostată. Acest lucru apare la purtătorii modificărilor BRCA, iar aceste persoane ar trebuie să respecte programele de check-up recomandate de medic”, spune Prof. Dr. Saadettin Eskicorapci, urooncolog.
Unul dintre testele de referinţă pentru bărbaţi este testul PSA (antigenul prostatic specific), care se dozează foarte simplu din sânge. Valorile PSA pot fi un indicator pentru prezenţa unei tumori maligne la nivelul glandei prostate. Corelat cu tuşeul rectal, biopsia şi alte teste, poate contura diagnosticul de cancer, care se analizează în cazul comisiilor urooncologice multidisciplinare din care fac parte specialişti în urologie, oncologie, chirurgie, anatomopatologie, imagistică şi medicină nucleară. Aceste investigaţii trebuie făcute anual, după 40 de ani, dacă există în familie cazuri de cancere prostatice, sau după 50 de ani, dacă nu există astfel de situaţii.
“La ora aceasta, respectăm ghidurile pe care le avem în SUA şi în Europa, din care nu lipsesc tomografiile, rezonanţa magnetică, scanările PET, biopsia. De asemenea, în ACIBADEM, avem la dispoziţie anumite teste genomice pe care le punem la dispoziţia pacienţilor în programele de check-up. Iar aceste testări ale markerilor genomici se dezvoltă permanent şi pot indica riscul de boală. Doar biopsia ne poate spune precis dacă este vorba despre o tumoră sau nu”, adaugă Prof. Dr. Saadettin Eskicorapci.
“Dacă în urma tuşelului rectal, depistăm un nodul, facem biopsia indiferent de valorile PSA. În ultimii ani, tehnologii precum rezonanţa magnetică multiparametrică ne ajută să punem în evidenţă focarul bolii şi să recoltăm mult mai ţintit probe de ţesut, realizând astfel o creştere a acurateţii diagnosticului”, completează Prof. Dr. Bulent Oktay, urolog.
În stadiile 1 şi 2, cancerul de prostată afectează doar glanda, în stadiul 3, a depăşit limitele prostatei, iar în stadiul 4, afectează şi ţesuturile din jur. De asemenea, un cancer de prostată se poate extinde către nodulii limfatici sau alte organe şi poate da metastaze osoase. Cancerul de prostată se tratează cu succes în stadiile 1 şi 2. Însă specialiştii insistă asupra selectării cu atenţie a cazurilor în care trebuie făcută neapărat operaţia.
“Dacă există un cancer pe care îl evaluez ca fiind nesemnificativ clinic, atunci nu fac biopsie de la început. Dar dacă au deja biopsia făcută, îi monitorizez activ. Acest lucru se întâmplă pentru o treime dintre pacienţii mei. Asta înseamnă că urmărim îndeaproape cazurile prin programele de follow-up pentru a vedea dacă e nevoie de chirurgie sau de alte terapii. La jumătate dintre pacienţi putem evita intervenţia chirurgicală, e un procent bun. Dar acest lucru nu este uşor pentru orice pacient pentru că implică un stres al aşteptării. Ei ştiu că au un cancer şi nu întotdeauna înţeleg ce înseamnă că acesta să fie nesemnificativ clinic. Este meseria mea să le explic, iar dacă cineva nu suportă acest stres, voi face operaţia”, adaugă Prof. Dr. Saadettin Eskicorapci.
În cazurile în care soluţia o reprezintă intervenţia chirurgicală, la ora aceasta ea se face cu ajutorul robotului Da Vinci, cu multiple avantaje pentru pacienţi.
“Chirurgia robotică se numără printre cele mai puţin invazive metode de tratament şi presupune extirparea glandei prostate şi a veziculelor seminale cu ajutorul noilor tehnologii. Acestea presupun incizii mici, ceea ce implică reducerea durerii, a perioadei de spitalizare, a riscului de sângerare. Datorită tehnologiilor moderne pe care le aplicăm în ACIBADEM, pacienţii se recuperează şi îşi reiau activităţile normale mult mai repede”, descrie performanţele chirurgiei robotice în urologie prof. dr. Bülent Oktay.
“În cazul chirurgiei deschise, sunt incizii multe, mari, care rămân vizibile după ani de la operaţie. Iar pacientul îşi va reaminti mereu de cancer, la duş, când se îmbracă. În cazul chirurgiei robotice, aproape că nu se mai vede nimic. În plus, intervenţiile robotice reduc riscul disfuncţiilor erectile ulterioare. De obicei, pacienţii cu cancer de prostată nu-şi mai doresc copii. Dar există şi pacienţi care îşi mai doresc copii după intervenţie, iar soluţia este prezervarea spermei înainte de intervenţie”, completează Prof. Dr. Saadettin Eskicorapci.
La ora actuală, medicina oferă soluţii şi în cazul cancerelor de prostată în stadii avansate. Este vorba despre metodele de diagnosticare şi tratament din medicina nucleară, care astăzi fac parte din protocolul afecţiunilor maligne prostatice. De exemplu, Galiu-68 PSMA este o substanţă are o valoare deosebită pentru depistarea anumitor cancere de prostată care au recidivat sau în cazul metastazelor prostatice. De asemenea, specialiştii folosesc şi alte radiofarmaceutice performante în tratarea cancerului de prostată.
“La ora aceasta, cu ajutorul luteţiului-177, putem trata afecţiuni precum carcinomul de prostată sau tumorile neuroendocrine,. De asemenea, putem trata anumite leziuni metastatice osoase, leziuni metastatice osoase dureroase şi anumite leziuni în artrită. Dar cea mai frecventă utilizare este în carcinomul de prostată, a leziunilor metastatice de prostată, după intervenţia chirurgicală şi aplicarea tratamentelor hormonale şi chimioterapice. De asemenea, cu ajutorul luteţiului-177, putem oferi terapii şi pentru metastazele ganglionare, în terapii paliative, pentru a uşura durerea”, descrie utilizarea luteţiului-177 prof. dr. Erkan Vardareli, expert în medicină nucleară.
În funcţie de stadiul bolii, pe lângă intervenţiile chirurgicale asistate robotic, medicii pot recomanda terapia medicamentoasă şi radioterapia.