Celulele microgliale sunt implicate într-o gamă largă de boli ale creierului. Acestea includ Alzheimer, Parkinson, scleroza multiplă și multe altele. Aceste probleme ale creierului se caracterizează prin leziuni neuronale. Una dintre calitățile majore constă în aceea că celulele microgiale sunt implicate în repararea neuronilor, precum și în menținerea lor în viață.
Având în vedere acest lucru, legătura dintre celulele microgliale și gândurile noastre devine mai clară. Gândurile și acțiunile noastre sunt o reflectare a modalității de funcționare a creierului. Nucleul acestui cablaj este format din neuroni, care sunt influențați de celulele microgliale. Prin urmare, a avea celule microglalie sănătoase este esențial pentru o funcționare psihică sănătoasă.
Cu toții am auzit despre celulele creierului numite neuroni, dar, după cum se dovedește, creierul are propriile celule imune rezidente. Acestea se numesc celule microgliale. Cercetătorii au descoperit celule microgliale în urmă cu aproximativ un secol. Cu toate acestea, doar recent am înțeles importanța lor substanțială.
Având în vedere acest lucru, legătura dintre acestea și gândurile noastre devine mai clară. Gândurile și acțiunile noastre sunt o reflectare a modalității de funcționare a creierului. Nucleul acestui cablaj este format din neuroni, care sunt influențați de celulele microgliale. Prin urmare, a avea celule microglalie sănătoase este esențial pentru o funcționare psihică sănătoasă.
Celulele microgliale sunt ca niște trupe de rezervă. Ele așteaptă într-o stare inactivă până când sunt necesare și se activează. Când primesc semnalul, suferă o schimbare dramatică. Aceasta include schimbarea formei, mutarea în locul în care este nevoie și fabricarea unui set specific de produse chimice. În această cascadă de evenimente, semnalul molecular inițial determină personalitatea finală a celulei.
Odată expuse unui anumit set de molecule, celulele microgliale devin specializate. Una dintre aceste forme specializate se numește celule microgliale M2. Acestea ajută la creșterea neuronilor noi și la vindecarea leziunilor cerebrale. Dacă li se prezintă un alt set de mesaje, acestea se pot transforma într-o altă formă specializată numită celule microgliale M1. Acestea par să ajute la eliminarea agenților patogeni, precum bacteriile, din creier. Cu toate acestea, lăsate necontrolate, par să afecteze și să dezactiveze buna funcționare a creierului.
În prezența inflamației, aceste celule se transformă preferențial în subtipul M1. Nivelurile crescute de inflamație sunt asociate cu boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer și Parkinson. Așadar, nu este de mirare că celulele microgliale M1 joacă un rol în aceste afecțiuni. Recent, studiile au legat aceeași inflamație a creierului de tulburările de dispoziție. După cum v-ați putea aștepta, celulele microgliale M1 sunt implicate și în depresie.
Pe parcursul ultimelor decenii, diferite studii au confirmat că inflamația contribuie la depresie. Cercetările timpurii au observat că pacienții cărora li s-a administrat interferon pentru hepatită prezentau simptome depresive. Și s-a confirmat în mod repetat că markerii inflamatori din sânge sunt mai ridicați la persoanele cu depresie. În cele din urmă, s-a observat în urma administrării unei injecții pe voluntari, faptul că aceasta crește inflamația și duce la simptome depresive. Toate acestea indică faptul că inflamația poate provoca într-adevăr depresie. Dar întrebarea este: cum? Pentru câteva posibile răspunsuri, ne întoarcem din nou la celulele microgliale.
Celulele microgliale pot fi văzute ca amplificatoare de semnal – atunci când aud un mesaj, îl promovează pe scară largă. Acest lucru este relevant mai ales pentru inflamație și efectele sale din aval. Când inflamația ajunge la creier, aceasta induce celulelor microgliale mesajul de a crea și mai multe inflamații. Acest lucru dăunează neuronilor. Mai important, poate ajunge chiar să blocheze crearea lor. Acest lucru se datorează faptului că o scădere a producției de neuroni noi (numită neurogeneză) într-o anumită parte a creierului poate avea un rol atât în depresie, cât și în declinul cognitiv.
Probabil ați auzit de „centrul de memorie” al creierului. Se numește hipocamp. Avem de fapt doi hipocampi, unul pe fiecare parte a creierului. Pierderea volumului în hipocamp prezice severitatea declinului cognitiv. De fapt, atrofia acestei părți a creierului este utilizată pentru a diagnostica boala Alzheimer. Interesant este că pierderea volumului în hipocamp este observată și în tulburările depresive majore. În cele din urmă, nivelurile mai ridicate de inflamație prezic un hipocamp mai mic și desigur, celulele microgliale au un rol central în toate acestea.
Abilitatea noastră cognitivă și starea noastră de spirit sunt o reflectare a funcționării creierului nostru. Acest lucru este influențat în principal de sistemul nostru imunitar, în special de celulele numite celule microgliale. Celulele microgliale sunt activate diferențial de semnalele pe care le primesc. Atunci când sunt expuse la inflamație, celulele microgliale încep să genereze inflamație în creier, care la rândul său a fost legată de declinul cognitiv și de depresie. Acest lucru poate fi în mod specific rezultatul deteriorării hipocampului.