Creierul adolescenţilor: de ce sunt adolescenţii rebeli

Dacă eşti părinte de adolescent şi de cele mai multe ori îţi este dificil să îi înţelegi schimbările de comportament, află că nu eşti singurul. Creierul adolescenţilor este o adevărată enigmă care începe, încet, încet, să fie elucidată. De fapt adolescenţii sunt perfect justificaţi pentru trăirile pe care le manifestă şi iată de ce!

Creierul adolescenţilor: caracteristici

Imagistica avansată a creierului a reuşit să dovedească faptul că una dintre caracteristicile principale ale creierului unui adolescent este plasticitatea, ceea ce înseamnă că se poate schimba, adapta şi răspunde mediului înconjurător. Creierul în sine nu creşte, ci mai degrabă creşte conectivitatea între regiunile creierului. Această creştere a conectivităţii se prezintă ca materie albă, care provine dintr-o substanţă grasă numită mielină. Pe măsură ce creierul se dezvoltă, mielina se înfăşoară în jurul unor nervuri lungi şi subţiri ale axonilor celulelor nervoase care se extind din celulă şi transmit informaţiile.

Procesul de mielinizare începe din spatele creierului şi se îndreaptă spre partea frontală, ceea ce înseamnă că, de fapt, cortexul prefrontal, zona creierului implicată în luarea deciziilor, planificarea şi auto-controlul sunt ultimele părţi ale maturităţii. Drept urmare, comportamentele riscante şi impulsive sunt mai frecvente în rândul adolescenţilor şi adulţilor tineri.

Recomandări

Aparatul dentar la adolescenţi şi tineri – modă sau necesitate?

Acneea, „surpriza” vieţii pentru mai mult de jumătate dintre adolescenţi

Deşi dezvoltarea cortexului prefrontal este ultimul pas pe lista dezvoltării, adolescenţii suferă modificări majore în sistemul lor limbic – zona creierului care controlează emoţiile. Iar specialiştii cred că această nepotrivire în dezvoltarea componentei de control a impulsurilor creierului şi a unei părţi a creierului alimentată de hormoni şi emoţii este ceea ce cauzează comportamentele de asumare a riscurilor care sunt atât de frecvente în rândul adolescenţilor. Această nouă înţelegere a biologiei care stă la baza acestor comportamente poate fi utilă atât pentru adolescenţi, cât şi pentru părinţii lor. Cercetătorii subliniază importanţa stabilirii unor exemple de răspunsuri emoţionale adecvate şi ajutarea tinerilor să facă faţă situaţiilor dificile care sunt din ce în ce mai frecvente în rândul tinerilor şi adolescenţilor.

Creierul adolescenţilor: ce spun cercetătorii

Un studiu publicat în revista Nature, în 2011, a măsurat IQ-urile a 33 de adolescenţi – 19 băieţi şi 14 fete – în 2004 iniţial, când aveau 12-16 ani. Cercetătorii au retestat apoi în 2008, când aveau 15-20 de ani. Autorii studiului au descoperit că IQ s-a schimbat în timp, îmbunătăţindu-se pentru unii oameni şi deteriorându-se pentru alţii. Deşi membrii comunităţii medicale dezbat adesea ce măsoară într-adevăr un test de IQ, există un acord că scorul unei persoane are implicaţii pentru învăţarea şi capacitatea de a-şi îndeplini sarcinile. Realizarea faptului că IQ-ul se poate schimba subliniază importanţa măsurării angajamentului mental în timpul anilor de liceu.

Plasticitatea creierului adolescent înseamnă că nu este niciodată prea târziu pentru a implica copiii în învăţare.
Conexiunile rapide ale creierului adolescentului au unele efecte secundare negative. Aproximativ 70% dintre bolile mintale, incluzând anxietatea, tulburările de dispoziţie şi de alimentaţie şi psihoza apar în anii adolescenţei şi la vârsta adultă. Momentul are sens deoarece cortexul prefrontal şi lobii frontali sunt implicaţi în apariţia unor boli precum depresia şi schizofrenia. Riscurile pentru probleme de sănătate, cum ar fi dependenţa, sunt de asemenea mai mari în această perioadă de timp.

Creierul adolescenţilor: cum îi putem ajuta

Chiar şi cu acele riscuri evidente există o mulţime de lucruri pe care comunităţile le pot face pentru a ajuta adolescenţii, inclusiv găsirea unor modalităţi de a îi ajuta să se detensioneze şi de a dormi. Când adolescenţii intră în pubertate, ei suferă ceea ce se numeşte fază de somn întârziată. Ceasurile biologice interne ale adolescenţilor se deplasează înainte şi încep să aibă probleme în a adormi înainte de ora 23:00 şi de a se trezi înainte de 8 dimineaţa. Cercetările au legat lipsa de somn în rândul adolescenţilor la rate mai mari de boli cronice, cum ar fi obezitatea şi diabetul de tip 2, consumul de cafeină ridicat, controlul impulsurilor slabe, niveluri mai scăzute de motivaţie, atenţie şi memorie afectate.