Dacă vă întrebați de ce doare o măsea plombată, avem pentru voi răspunsurile pe care le căutați, dar și soluțiile. Plombarea peste un nerv care „nu a fost omorât” este adesea incriminată de pacienți pentru durerea post-plombare. Însă altele sunt cauzele și factorii care pot declanșa sau agrava durerea dentară după plombare.
Aflăm de la medicul stomatolog Robert Idita de ce doare o măsea plombată, cât timp e normal să dureze acest simptom, dar și cum poate fi ameliorată durerea.
Pentru a înțelege în detaliu conceptul de durere dentară, trebuie să analizăm în primul rând cauzele care ar putea să o declanșeze.
Prima și cea mai frecventă cauză este reprezentată de caria dentară – o afecțiune de natură microbiologică, care duce la demineralizarea localizată a țesuturilor calcificate de la nivelul unuia sau mai multor dinți, cu avansarea și afectarea complexului pulpo-dentinar.
Cariile dentare pot fi de mai multe tipuri: incipiente, medii sau avansate.
Caria incipientă este reprezentată de o leziune albă cretoasă, aparent normală, care printr-o ușoară uscare evidențiază o zonă poroasă cauzată de demineralizarea prismelor de smalț, ce apare de obicei în cazul consumului de zahăr sau băuturi carbogazoase, fără o igienă adecvată. Odată cu demineralizarea zonei pe o suprafață mai mare, poate apărea cavitația cu apariția cariei medii sau avansate, fiind dependentă de gradul de distrucție a dintelui.
Apariția cariei dentare necesită factori de risc ce acționează într-o perioadă lungă și variabilă de timp. Procesul carios este un proces ireversibil, smalțul nu se mai poate regenera, fiind un țesut braditrofic.
Factorii favorizanți ai cariei dentare sunt reprezentați de:
O altă cauză a durerii dentare poate fi hipersensibilitatea dentinară, care apare ca rezultat al recesiilor gingivale, având ca factori declanșatori stimuli termici: rece sau cald.
Vă prezentăm și câteva informații cu privire la tipul și timpul de consum al zahărului, principalul factor favorizant al cariei dentare.
Odată cu instalarea procesului carios, organul dentar poate reacționa la diferiți stimuli – mecanici, chimici, termici -, în funcție de gradul de avansare a cariei dentare. Putem vorbi despre:
Materialele de restaurare folosite cel mai frecvent astăzi pentru realizarea obturațiilor sunt reprezentate de materialele compozite (răşinile).
Avantajele sunt reprezentate de estetică și de finisarea adecvată. Cât privește dezavantajele, aceste materiale nu mențin contactele ocluzale, sunt hidrofile, costisitoare și devin poroase în timp.
Durerea dentară imediat după plombare sau la distanță de câteva luni poate apărea din următoarele cauze:
Nervul dentar sau organul vasculo-nervos al dintelui ajută la menținerea dintelui în viață. Odată ce acesta este lezat, prin instalarea cariei sau a unei traume (lovituri), se produce o inflamație, reversibilă sau ireversibilă, adică pe moment sau permanent.
Durerea post-operatorie după plombare apare în foarte puține cazuri, dacă protocoalele au fost realizate corect.
Dacă vorbim despre o carie adâncă care a ajuns până la nivelul nervului sau aproape de acesta, durerea după plombare trebuie să persiste doar în ziua respectivă și să nu fie una ascendentă și iradiantă, ci doar localizată, la rece, cald, fără să persiste mai mult de câteva secunde, până ce se produce procesul de „reparație” al dintelui, asta doar în cazul unui diagnostic corect, dintele neavând indicație de tratament de canal.
Dacă durerea post-operatorie apare post-plombare în cazul unei carii medii sau adânci, durerea resimțită este de obicei la rece și la cald, care dispare la câteva secunde după îndepărtarea stimulului.
Dacă vorbim de traumă ocluzală sau plombă înaltă, de obicei pacienții o pot percepe ca un disconfort la mușcătură pe dintele respectiv, care dispare odată cu încetarea exercitării presiunii.
Dacă plomba sau obturația a fost realizată corect, iar procesul carios nu a fost adânc, durerea postoperatorie nu trebuie să existe. Dacă vorbim despre o carie adâncă, în apropierea nervului dentar, durerea nu trebuie să persiste mai mult de câteva ore post-plombare, care de obicei cedează la un antiinflamator, în cazul în care pacientul este sănătos și nu prezintă alte boli asociate.
Dacă vorbim despre o durere insuportabilă, amplificată, soluția cea mai bună este apelarea de urgență la medicul stomatolog, pentru tratarea afecțiunii, de obicei printr-un tratament endodontic corespunzător.
Absența durerii nu reprezintă mereu un tratament de succes, mai ales când este vorba despre o carie adâncă. În multe cazuri poate evolua spre gangrenă pulpară, fără durere imediată, ce poate apărea în funcție de anumiți factori favorizanți.
Singura soluție pentru ameliorarea durerii este administrarea de analgezice și antiinflamatoare, dacă durerea cedează. În cazul durerilor persistente, este necesară apelarea de urgență la medicul stomatolog.
Prevenția în general este reprezentată de un protocol și un diagnostic corect, atenție sporită a medicului, realizarea unui act medical complet și adecvat.
Cele mai frecvente dureri în aceste cazuri încep imediat post-operator, brusc, nu cedează la antiinflamatoare, iradiante în diferite zone ale capului sau gâtului, cu amplificare la schimbarea poziției.
Alte semne pentru care ar trebui să ne adresăm medicului stomatolog sunt: inflamația de la nivelul feței, însoțită de durere persistentă sau durere la mușcătură care nu cedează post-operator.