Dinţii copiilor: nu cresc, sunt strâmbi sau au spaţii între ei. Ce e de făcut?

Dinţii copiilor pot reprezenta deseori motive de îngrijorare pentru părinţi, fie că nu cresc la timpul potrivit, cresc strâmbi, au spaţii între ei sau devin înghesuiţi, încălecaţi şi dau astfel ocazia apariţiei cariilor şi a problemelor gingivale.

Medicii stomatologi pun aceste probleme pe seama moştenirii genetice şi chiar a alimentaţiei pe care o are omul modern, ce a început să consume alimente din ce în ce mai moi, micşorând-se astfel maxilarele şi generând înghesuirea dinţilor.

Dr. Oana Florea, medic stomatolog cu competenţă implantologie orală, explică de ce ajung cei mici să se confrunte cu asemenea probleme.

Recomandări

Ce pericole poate ascunde periuţa ta de dinţi

Sensibilitate dentară: cauze şi îngrijire pentru dinţi sensibili

Dinţii înghesuiţi: cauze

1. Înghesuirea primară. Este o problemă moştenită din familie, cu care s-au confruntat probabil şi părinţii şi bunicii copilului. Problema constă în faptul că este o neconcordanţă între dimensiunea ori numărul dinţilor şi dimensiunea maxilarelor. Mai exact, maxilarele sunt prea mici, iar dinţii prea mari sau prea mulţi. Prin urmare, apar rotaţii sau deviaţii ale dinţilor şi nu se mai aliniază corect.

2. Înghesuirea secundară. Este o problemă ce derivă din pierderea timpurie a dinţilor de lapte. Odată ce pierdem aceşt dinţi, ori din cauza cariilor, ori că au fost extraşi, dinţi care aveau rolul de a menţine spaţiul, se produce un dezechilibru al celorlalţi dinţi. Prin urmare, dinţii vecini migrează în spaţiul liber, îngustându-l, iar dintele definitiv, când urmează şă crească, nu va mai găsi loc suficient să iasă şi să se poziţioneze corect, ieşind astfel strâmb.

3. Înghesuirea terţiară. Este un fenomen nou, apărut în ultima perioadă în ţările civilizate. Mai exact, alimentaţia noastră zilnică devine din ce în ce mai procesată, mai moale, nu ne mai folosim dinţii aşa cum au fost ei proiectaţi. Prin urmare, ambele maxilare încep să se atrofieze, devin mai mici. Dinţii însă sunt la fel de mari şi de numeroşi. Astfel se face că, odată ce maxilarele se atrofiază, dinţii încep să se înghesuie pe arcade. Acest lucru se întâmplă, în special, la adulţii de peste 30 de ani, prin urmare, mult timp după apariţia dinţilor defintivi. Este un proces ce începe să afecteze majoritatea oamenilor care s-au adaptat noului tip de alimentaţie modern.

Dinţii strâmbi duc la apariţia cariilor interdentare
“Dinţii strâmbi sunt nu doar inestetici, ci şi periculoşi pentru sănătatea cavităţii bucale. Ţineţi cont că între ei se formează mult mai repede cariile interdentare. Asta deoarece este dificilă igiena între aceşti dinţi care nu sunt aliniaţi în mod clasic. Prin urmare, între ei apare pelicula de bacterii şi se dezvoltă nu doar cariile dureroase şi inestetice, dar apare şi gingivita, existând pericolul dezvoltării unor afecţiuni periculoase pe termen lung ce duc la dezechilibrul întregii danturi”, spune Oana Florea.

Ce facem când vedem că cei mici au dinţii strâmbi?

“Este indicat ca părinţii să analizeze modul în care cresc dinţii copiilor lor cât mai din timp. Odată ce observaţi că dantura copilului este strâmbă sau înghesuită, luaţi imediat legătura cu medicul stomatolog, cel care vă va recomanda unui medic ortodont. Acesta, după analiza clinică şi un set de investigaţii radiologice, va decide când este momentul potrivit şi ce tip de aparat dentar este necesar pentru ca cel mic să îl poarte”, declară medicul stomatolog Oana Florea.

Dinţii cu spaţii între ei
“Copiii mici, cu dinţi de lapte, tind să se confrunte cel mai mult cu această problemă. După vârsta de 4 ani, maxilarele lor încep să crească, iar dinţii lor de lapte, deja apăruţi, se distanţează între ei. Este un procedeu firesc şi benefic pentru cel mic. Asta deoarece se va face loc pentru dinţii permanenţi, mai mari, ce urmează să apară peste câtive ani. Totuşi, după vârsta de 7 ani, dacă şi cei permanenţi cresc cu spaţii între ei, atunci este indicat să solicităm ajutorul medicului ortodont, care va decide când este optim să înceapă tratamentul de repoziţionare corectă a dinţilor”, declară dr. Oana Florea.

Dinţii nu cresc
Există şi cazuri în care copiilor nu le cresc dinţii la timp, iar acest lucru îi sperie foarte mult pe părinţi. Se întâmplă şi în cazul dinţilor de lapte şi în cazul celor permanenţi. “Erupţia dentară reprezintă migraţia dintelui din interiorul osului maxilar, către cavitatea bucală. În mod normal, erupţia începe în jurul vârstei de 6 luni şi se termină către doi ani şi jumătate, în cazul dinţilor temporari (de lapte). Erupţia dinţilor permanenţi se desfăşoară între 6 şi 25 de ani, încheindu-se cu erupţia molarului de minte.

Există situaţii care se abat de la acest cadru normal, iar atunci vorbim de erupţie precoce sau întârziată. Se referă atât la apariţia dinţilor temporari, cât şi la a celor permanenţi. Erupţia întârziată se consideră patologică şi necesită tratament dacă dintele nu a apărut pe arcadă la mai mult de un an de la momentul considerat normal. Până atunci pot fi întârzieri de cauze fiziologice (dacă temporarii persistă peste vârsta normală de erupţie a definitivilor sau, din contră, dacă extragem temporarii cu mai mult de doi ani înainte de înlocuirea lor. Atunci se formează un ţesut dens, care este foarte greu de străbătut de către definitivi).
Întârzierile patologice pot avea cauze locale (obstacole de natură gingivală, osoasă, dentară sau tumorală) sau cauze generale, (mai rare – sindrom Down, hipotiroidism, avitaminoza A sau B, afecţiunea Turaine, etc).

În funcţie de vârsta copilului şi de dentiţia a cărei erupţie întârziată o constatăm, medicul dentist curant sau medicul pedodont va adopta decizia potrivită”, explică dr. Oana Florea.