Dinții de rechin apar la 10-11 ani, când erup premolarii superiori, cauzele fiind adesea lipsa de spațiu în arcadă, obiceiurile proaste (suzetă, biberon, suptul degetului) și așa-numitele „diete moi” care caracterizează din ce în ce mai mult hrănirea copiilor.
În jurul vârstei de 6 ani, copiii se confruntă cu acea fază delicată a creșterii primilor dinți permanenți. Practic, aceștia vor lua locul dinților de lapte. Acest proces se încheie în general în jurul vârstei de 12-13 ani (cu unele excepții), perioadă în care încep să apară și alți molari permanenți.
Cu toate acestea, se întâmplă adesea ca unii dinți permanenți să apară înainte ca aceia de lapte să cadă și, neavând spațiu, se suprapun unul cu celălalt.
Dinții permanenți erup și se dezvoltă în spatele celor de lapte la aproximativ 1 din 10 copii. Astfel, înainte ca dinții de lapte să fi căzut, copilul are două rânduri de dinți, fenomen cunoscut sub denumirea populară de dinți de rechin. Această asociere a fost făcută nu pentru că rechinii au dinții ascuțiți, ci pentru că aceștia au mai multe rânduri de dinți. Este un fenomen destul de frecvent și natural. Din acest motiv nu ar trebui să cauzeze nicio îngrijorare specială. Cu toate acestea, este necesar să se monitorizeze cu atenție dezvoltarea dentiției și, eventual, să se intervină pentru a facilita căderea dinților de lapte și a corecta suprapunerea dinților pe rând dublu, aflăm de la dr. Lorelei Nassar, medic implantolog.
Fenomenul apare mai frecvent în a doua perioadă de dezvoltare a dentiției copilului, respectiv pe la 10-11 ani, când erup premolarii superiori.
Cu toate acestea, uneori „dinții de rechin” pot apărea chiar în prima etapă, în jurul vârstei de 6 ani, în momentul erupției incisivilor inferiori.
Cel de-al doilea rând de dinți este de obicei plasat în zona incisivilor inferiori, dar poate apărea și în zona incisivilor superiori sau a măselelor de lapte.
Printre factorii responsabili pentru acest fenomen se numără lipsa de spațiu în arcadă, obiceiurile proaste (suzetă, biberon, suptul degetului) și așa-numitele „diete moi” care caracterizează din ce în ce mai mult hrănirea copiilor.
Administrarea frecventă de alimente moi, smoothie-uri sau preparate nu stimulează de fapt o dezvoltare corectă a arcadei dentare și, în consecință, căderea dinților din lapte. În timpul dezvoltării normale, mugurele dintelui permanent resoarbe rădăcina dintelui de lapte, atunci când erupe sub acesta, fenomen cunoscut în stomatologie sub denumirea de rizaliză. Când rădăcina este aproape dispărută, dintele de lapte cade, iar dintele permanent erupe în spațiul liber. Dacă dintele de lapte nu cade, dintele permanent erupe în spatele dintelui de lapte, completează specialistul.
Ce e de făcut? Este necesar să verifici dacă dintele de foioase este aproape de a cădea. Însă, dacă nu pare să se miște, va fi necesar să intervii contactând medicul dentist.
Deși nu este o situație de urgență, problema ar trebui tratată cât mai repede. Motivul? Dacă dinții de lapte nu sunt extrași, acest lucru poate duce la diferite anomalii dento-maxilare, cum ar fi înghesuirea dinților, arcade dentare înguste, mușcătură inversă.
Dacă dintele de lapte devine mobil și cel permanent erupe în continuare, dintele de lapte va cădea și situația se va îmbunătăți de la sine. Dar dacă dintele permanent erupe în totalitate în spatele celui de lapte, rădăcina lui nu se mai resorbi și dintele va persista pe arcadă, punctează dr. Nassar.
În majoritatea cazurilor, medicul stomatolog va extrage dintele de lapte și va crea spațiu pentru erupția completă a dintelui permanent. De obicei, dintele permanent își va prelua poziția normală pe arcadă în câteva săptămâni sau luni.
Da, există unele cazuri când chiar dacă dintele de lapte este extras, nu se creează suficient loc pentru dintele permanent. Astfel, dintele definitiv nu poate să se deplaseze în poziția lui normală. În astfel de situații trebuie consultat, în continuare, medicul stomatolog, iar acesta este posibil să opteze pentru soluția ortodontică (aparat dentar).