Duşmanul zâmbetului luminos: discromiile dentare

Până să ajungă să fie atacate de carii, aspectul şi sănătatea dinţilor sunt, de foarte multe ori, deteriorate de discromii: o problemă clinică foarte bine definită, produsă de o multitudine de factori locali sau sistemici.

Aceste modificări de culoare pot fi de mai multe feluri: înspre brun, negru, gri, verde, portocaliu şi galben iar, uneori, apare şi un luciu metalic.

Doamna doctor Manuela Lupascu de la clinica www.llldental.ro ne-a explicat mai multe despre această problemă:

Recomandări

6 obiceiuri sănătoase pentru a avea dinţi albi, fără pete

Tehnica dentară AIRFLOW de curăţare profesională a dinţilor

Discromiile dentare pot afecta atât dinţii definitivi, cât şi pe cei de lapte şi se pot localiza astfel:
• În mod generalizat – pe toţi dintii;
• La anumiţi dinţi sau suprafeţe.

Având în vedere că nu toţi pacienţii se confruntă cu această suferinţă, au fost cercetaţi şi detectaţi factorii care predispun la apariţia discromiilor şi cei care favorizează acutizarea acestora, în funcţie de tipul coloraţiei: extrinsecă sau intrinsecă.

Iată care sunt factorii de care se leagă coloraţiile extrinseci:

1. Factori favorizanţi:

• Placa bacteriană, tartrul şi particulele alimentare duc la pigmentări brune sau negre;
• Depunerile de tanin din ceai, cafea, vin rosu sau fructe (struguri negri) duc la coloraţii brune;
• Fumatul genereaza coloraţiile brun închis sau negru;
• Bacteriile cromogene care se afla în saliva;
• Coloratii de la apa de gura cu clorhexidina. Se îndepărtează uşor prin periaj, avantajele fiind mai mari fata de dezavantajul temporar al coloratiilor.

2. Factori predispozanţi:

• Fisurile şi defectele microscopice de pe suprafaţa smalţului, care predispun dintele la acumularea coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi locali;
• Disfuncţia salivară; având în vedere că saliva este foarte importantă pentru curăţarea dinţilor de resturile alimentare şi de placa bacteriană, o reducere a fluxului său ar contribui la dezvoltarea discromiilor extrinseci.

Iată care sunt factorii de care se leagă discromiile intrinseci:

1. Traumatismele dinţilor temporari şi permanenţi. De exemplu, o sangerare în interiorul pulpei dintelui şi hemoglobina depusă de-a lungul canaliculelor dentinare produc o coloraţie neagră-albăstrie;

2. Infecţiile gravidei (rubeola sau sarcina toxică) pot produce discromii dentare ale viitorului copil, iar acestea se manifestă sub forma unei benzi opace de smalţ insuficient dezvoltat, la nivelul dinţilor temporari (discromie insotita de displazie);

3. Infecţiile sistemice ale copilului (rujeolă, varicelă, scarlatină, infecţiile produse de streptococi) pot da tulburari în dezvoltarea smalţului dintilor definitivi, care au perioada de dezvoltare coronara în prima copilărie, odata cu perioada febrelor eruptive.

4. Tratamentul cu tetraciclină şi cu alte medicamente bazate pe această substanţă activă difuzează în toţi dinţii în formare, din interior spre exterior, prin dentină spre suprafaţa smalţului, formând un pigment de culoare galbena, iar primele zone expuse prin zâmbet sunt fetele vizibile ale dintilor frontali;

5. Intoxicaţia cu fluor, care poate evolua gradual, trecând prin etapele:
– Minoră – smalţul este pătat cu zone albicioase, cretoase;
– Medie – pe dinte apar pete cafenii-gălbui;
– Severă – apar modificări în structura smalţului care devine opac, cafeniu, friabil şi se desprinde de pe dentină în bucăţi întregi.

6. Deficienţele nutriţionale stau şi ele la baza apariţiilor discromiilor dentare, după cum urmează:
– Lipsa vitaminelor C şi D – produce tulburări vasculare repetate, ceea ce, la nivelul dinţilor, se traduce în coloraţii anormale;
– Anemia hemolitică a nou-născutului sau incompatibilitatea de Rh dintre mamă şi copil pot produce apariţia coloraţiilor albastre, verzi sau maro ale dinţilor. Acest fenomen afectează unul sau mai mulţi dinţi frontali.

7. Tulburări genetice sau boli ereditare: amelogeneza imperfectă (anomalii de dezvoltare a smalţului dentar), dentinogeneza imperfectă (anomalie de dezvoltare a dentinei din cauze genetice)

În general, pacienţii se prezintă la medic atunci când sunt deranjaţi de tulburările pe care aceste discromii le aduc fizionomiei sau când sunt însoţite de un disconfort – precum durerea, care apare în cazul cariilor, defectelor smalţului şi dentinei, traumatismelor dentare ale dintilor (necrozati).

Medicul va face consultatia pacientului, va dori să ştie istoricul medical general (boli, accidente, tratamente medicamentoase) şi obiceiuri care influenţează sanatatea orala (exemplu: fumatul). Se va face examinarea dintilor şi istoricul tratamentelor stomatologice, inclusiv ce tip de fluorizare a primit (sau nu a primit) pacientul în copilărie.

Ulterior, specialistul va prescrie un tratament în funcţie de originea discromiilor constatate:
• Profilaxia dentară la fiecare 6 luni (detartraj şi periaj profesional);
• Indicatii pentru efectuarea periajului acasa;
• Imbunatatirea dietei şi renuntarea la fumat;
• Mai mult de atât, în cabinet se vor face tratamentele dintilor afectati de discromie începând cu albirea dentara cu laser şi continuand cu interventii restauratoare estetice (fatete şi coroane ceramice) pentru a obtine zâmbetul frumos pe care ni-l dorim.