Extracțiile dentare recomandate în tratamentele ortodontice

• Autor: Dr. Denisa Zaharia, medic stomatolog ortodont
• Clinica PerfectDent

Ca medic stomatolog specialist ortodont, obiectivul nostru principal este unul conservativ, menținerea dinților naturali ai pacientului și păstrarea lor sănătoși pe o perioada cât mai lungă posibil. Dar sunt cazuri frecvente când trebuie să recurgem la extracțiile dentare, care  nu mai sunt de mult considerate un act mutilant, ci o corectare în scopul îmbunătățirii echilibrului miofuncțional.

O lungă perioadă, subiectul a fost intens disputat, însă în zilele noastre extracțiile dentare au devenit o metodă de tratament cu un rol bine definit, al cărui succes depinde de un diagnostic corect și de asocierea cu tratamentul ortodontic.

Recomandări

Aftele bucale, cauzate și de aparatele dentare. De ce apar, cum se manifestă și în ce…

Durerea dentară în tratamentul ortodontic

Indicațiile extracției dentare

• Dizarmonia dento-alveolară (când există o discrepanță între mărimea dinților și mărimea maxilarelor)

Se știe că mărimea dinților și mărimea maxilarelor sunt caracteristici care se moștenesc, au o transmitere genetică. Este recomandat ca în jurul vârstei de 6-7 ani să efectuăm un prim consult ortodontic, pentru a depista eventuale dezechilibre între mărimea dinților și mărimea maxilarelor.

Dacă intervenim prin aplicarea unor dispozitive la această vârstă, putem stimula suplimentar creșterea astfel încât să nu fie nevoie să recurgem la extracții ale unor dinți permanenți la vârsta de 12 ani.

•  Dinți supranumerari (cel mai frecvent apar pe maxilarul superior în zona incisivă, de obicei rămân intraosos și blochează erupția dinților permanenți). Se depistează radiologic și este indicată extracția lor, urmărind apoi dacă dintele permanent erupe spontan sau dacă trebuie aplicat un  aparat ortodontic).

Indicații de extracție a dinților temporari

Ca regulă generală, nu se extrag dinți înainte de vârsta cronologică de dispariție a acestora de pe arcadă.

Dacă există indicații de extracție din motive odontale (carii sau complicații ale acestora) înainte de vârsta normală, se recomandă aplicarea unui menținător de spațiu, un dispozitiv care are rolul de a  menține spațiul pe arcadă pentru erupția dintelui permanent.

Au indicație de extracție  și dinții temporari care sunt retenționați mai mult timp pe arcadă, reprezentând factori de risc pentru erupția dintelui permanent.

Uneori se recurge la o extracție planificată, în serie a dinților temporari, pentru a asigura o erupție normală a celor permanenți, fără înghesuire.

Este important să fie consultat periodic copilul, începând cu vârsta de 6-7 ani și până la terminarea procesului de erupție, pentru a evalua dacă există dezechilibre între dezvoltarea maxilarelor și erupția dentară.

Extracția dinților permanenți

Nu se recomandă niciodată extracția dinților frontali în scop ortodontic (excepții ar fi atunci când prezintă traumatisme grave, când prezintă malformații, sunt blocați intraosos fără perspectiva de aducere a lor pe arcadă sau distrucție masivă prin carie).

Caninul este dintele cu rădăcina cea mai lungă de pe arcadă, cu un rol important fizionomic și funcțional, ghidează mișcări importante în masticație. Pentru că de obicei este ultimul dinte care erupe pe arcadă, nu are spațiu suficient și mulți sunt tentați să solicite extracția lor, în realitate trebuie să avem o atitudine conservatoare pentru acest dinte și este indicată extracția dintelui următor, premolar.

Sunt frecvente cazurile în care caninii rămân blocați intraosos din cauza lipsei de spațiu și se depistează la examenul radiologic. Atitudinea corectă este de a încerca să-i ancrăm, tracționăm și să-o aliniem pe arcadă cu ajutorul unui aparat dentar. Atunci când au o poziție nefavorabilă, profundă și/sau orizontală, mai ales la adulți, se recurge la extracția lor.

Premolarii (primul sau al doilea premolar) sunt cei mai frecvenți dinți recomandați pentru extracție. Au indicație de extracție atunci când există înghesuire la nivelul dinților frontali, când nu există spațiu de erupție a caninului.

Cei mai frecvenți dinți permanenți extrași sunt molarii de minte, al treilea molar. Extracția lor este indicată atunci când nu au spațiu suficient pe arcadă, când rămân incluși, când erup într-o poziție viciată și pot produce înghesuiri la nivelul dinților frontali sau chiar o recidivă a tratamentului ortodontic efectuat anterior.

Atunci când decidem extracția dentară, trebuie să stabilim dinții care se extrag, momentul de extracție și tratamentul ortodontic care urmează.

Trebuie să înțelegem că atunci când recurgem la extracțiile dentare, spațiul obținut este utilizat pentru rezolvarea înghesuirilor dentare, îmbunătățirea ocluziei, la finalul tratamentului pacientul nu va rămâne cu spațiu între dinți. În felul acesta asigurăm stabilitate rezultatului obținut, sănătate pe termen lung la nivelul dinților și gingiilor și avem un beneficiu din punct de vedere estetic.