Gingii inflamate – pot semnala prezenţa altor afecţiuni grave. Iată de ce trebuie să faci urgent o vizită la cabinetul medicului.
De cele mai multe ori, gingiile inflamate sunt asociate cu apariţia infecţiilor la nivel local, însă pot semnala prezenţa unor afecţiuni mai grave. În acest sens, vizita la dentist este necesară pentru un diagnostic clar şi un plan complet de tratament.
Dr. Adrian Mina explică de ce este necesar consultul medicului stomatolog, dar şi care sunt cauzele exact şi modalităţile de tratament ale umflării gingiilor.
Gingivita
“Tumefacţia gingiilor este un semn de inflamaţie care ar trebui să alarmeze pacientul şi să-l facă să se prezinte la medicul stomatolog pentru un diagnostic cert. Factorul determinant este reprezentat de placa bacteriană rămasă restantă la nivelul suprafeţelor dentare şi gingivale din cauza unei igiene orale incorecte sau absente. Gingivita este boala cu cea mai mare prevalenţă şi incidenţă în practica stomatologică. Pacientul deseori reclamă o simptomatolgie redusă în intensitate, intermitentă ca evoluţie şi sângerări la periaj. Gingivita poate apărea şi în cursul unor stări fiziologice cum ar fi sarcina, chiar şi pe fondul unei sănătăţi orale perfecte. Sarcina produce gingivită prin modificări hormonale care influenţează reacţia locală a ţesuturilor faţă de placa bacteriană”, explică medicul stomatolog Adrian Mina.
Herpes şi candida
“Infecţiile virale herpetice pot apărea la nivelul cavităţii bucale, inclusiv la nivelul gingiilor, cauzând tumefacţie. De asemenea, în anumite circumstanţe favorizante, candida albicans, un microorganism nepatogen se poate transforma într-unul agresiv ce provoacă o candidoză orală cu o simptomatologie răsunătoare. O altă cauză a inflamaţiei gingivale este reprezentată de erupţia molarului de minte atunci când acesta rămâne semiinclus la nivelul arcadei”, declară medicul stomatolog.
“Gingivita se poate instala şi pe fondul unor afecţiuni sistemice, însă ele nu reprezintă cauza îmbolnăvirilor, ci favorizează un răspuns modificat din partea organismului faţă de placa bacteriană. Printre aceste afecţiuni se numără: diabetul, leucemiile, anumite boli hematologice şi unele tulburări imunodeficitare. De asemenea, gingivita poate fi un efect secundar administrării unor medicamente cum ar fi hidantoina, antagonişti din calciu şi ciclosporine. Cert este că fără un tratament stomatologic corespunzător, gingivita poate duce la afectarea parodonţiului marginal şi anume boala parodontală”, spune Dr. Adrian Mina.
„Tratamentul gingivitei începe, în primul rând, cu vizita la medicul stomatolog care va identifica cauza şi va stabili un plan de tratament individualizat cazului. Este indicat ca tratamentul să fie instituit cât mai precoce, în fazele de început ale bolii. Recomand în cazul gingivitei, efectuarea profilaxiei complete pentru îndepărtarea factorilor naturali cu încărcătură microbiană de către medicul dentist şi aplicarea unor substanţe antimicrobiene şi antiseptice local. Rezultatul tratamentului, oricât de complex şi sofisticat este, poate fi compromis dacă pacientul nu-şi însuşeşte un program corect de autoigienizare. În cazul suspiciunii sau evidenţei unei boli generale, consultarea medicului specialist este obligatorie”, recomandă specialistul.