Implanturile dentare sunt nesare atunci când trebuie să reconstruim un dinte în locul unde a avut loc o extracție ori rădăcina dintelui anterior a fost complet compromisă. Deși este o procedură ușor de realizat de către un medic cu experiență, mulți pacienți se tem încă de o astfel de intervenție. Fie de durere, de costuri mari sau de posibilitatea ca implantul să nu reușească, fiind respins de organism. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, ne spune dacă avem de a face cu mituri ori aceste temeri sunt fondate. Așadar, implantul dentar respins de organism este un mit sau o realitate?
„Cei mai mulți pacienți sunt speriați de ideea de implant dentar. Le e teamă de durere, de costuri sau de eșec, de așa-zisa respingere a implantului. O să le iau pe rând, așa cum discut și cu pacienții în cabinet, să le demontez treptat temerile nefondate. Nu vom avea de a face cu durere deoarece, după intervenție, vom administra conform antiinflamantoare.
Dacă ne gândim la costuri exagerate, mă tem că zicala „cât dai, atâta face” se cam aplică în acest domeniu. Da, este destul de costisitor un implant, însă, este necesar. Locul gol rămas în urma unei extracții sau a unei rădăcini compromise trebuie completat cu un astfel de implant, întrucât poate destabiliza poziția celorlalți dinți. În plus, cu siguranță că este de dorit să nu avem dinți lipsă, măcar din punct de vedere estetic. Desi, pe moment, implantul poate fi costisitor, dacă amânăm această opțiune și alegem să acoperim zona cu o punte, în realitate întregul proces va costa mult mai mult. Este mai complex ca intervenție, mai de durată ca timp de vindecare și puntea aleasă pe moment aduce „costuri” de țesut dentar prin șlefuirea unor dinți care nu aveau probleme, cu scopul de a construi acea lucrare.
Referitor la eșecuri, aș începe cu acest mit legat de respingerea implanturilor. În fapt, nu prea există așa ceva. În opinia mea, dacă toate protocoalele pre, intra și post operatorii au fost respectate, și am ales un implant bun, pacientul execută o igienă corectă și nu se află în categorii de risc crescut din cauza afecțiunilor generale, nu are ce să meargă prost”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.
„1. Avem angulație mare implant/os. De multe ori se întâmplă să avem os puțin și în zone neprielnice. Astfel, pentru a putea poziționa corect dintele (coroana) pe arcadă, este necesar să folosim bonturi angulate accentuat. Din acest motiv, forțele nu se distribuie corect în axul implantului și asta poate duce la scurtarea vieții implantului. Se poate preveni, de cele mai multe ori, prin adiție osoasă, pentru a reconstrui volumul osos pierdut și a putea alege poziția cea mai favorabilă a implantului.
2. Inexactitatea amprentelor care duce la adaptarea deficitară a coroanei pe bont. Această inexactitate poate crea o poartă de intrare a bacteriilor la nivel osos sau o zonă de retenție a cimentului. În timp, se compromite stabilitatea implantului dacă avansează această inflamație/infecție la nivelul țesuturilor care înconjoară implantul.
3. Nu avem os suficient de jur împrejurul implantului. Astfel, în timp, osul se resoarbe și va putea duce la destabilizarea implantului. Acest proces este accentuat și de inflamațiile repetate de la nivelul țesuturilor care înconjoară implantul.
4. Nervul alveolar inferior este afectat. Este o complicație rară, dar extrem de neplăcută, în contextul în care efectele sunt de la anestezie completă până la scăderea sensibilității pe semiarcada repespectivă.
5. Fracturi ale implantului sau ale șurubului implantului. Acestea sunt extrem de rare, dar neplăcute, deoarece implantul devine nerecuperabil. El trebuie îndepărtat și abia după câteva luni se poate retrata zona. Aici mare atenție la calitatea produsului ales!”, explică medicul stomatolog Sorina Stroe.
„Oricând avem senzația că ceva este în neregulă cu implantul dentar, indiferent că este sau nu dureros, trebuie să ne prezentăm de urgență la un consult. Atenție! Durerea apare în faze avansate și nu întotdeauna! Igiena orală efectuată corect este esențială, coroanele pe implant fiind mai retentive decât cele ale dinților naturali. Deși ca formă și volum ele reproduc, de exemplu, un molar lipsă, nu trebuie să uităm că molarul, în loc să aibă sprijin pe trei rădăcini, se va sprijini pe una singură (implantul). Este un fel de pălărie de ciupercă ce atrage resturi alimentare cu ușurință. Cheia succesului, igiena riguroasă efectuată corect! Periaj corect de două ori pe zi, fie că este el manual sau electric, precum și folosirea apei de gură și a dușului bucal”, încheie medicul stomatolog Sorina Stroe.