Medic stomatolog: Cum prevenim afecțiunile dentare

Care sunt cele mai comune afecțiuni dentare pe care le întâlniți la pacienții dumneavoastră și pe care le observați chiar cu ochiul liber la români?

Observăm cu ochiul liber dacă lipsesc dinți, dacă aceștia sunt cariați sau colorați, dacă gingia are o culoare modificată. La un control stomatologic însă, remarcăm prezența plăcii bacteriene, a colorației tabacice, sângerări și resorbții gingivale. Caria dentară cu complicațiile ei și parodontopatia marginală sunt cele mai frecvente afecțiuni ale românilor.

Care sunt cele mai frecvente cauze care duc la pierderea dinților?

Recomandări

Ce să nu mănânci înainte și după vizita la medicul dentist

Cum poate tratamentul ortodontic să prevină îmbătrânirea prematură

Fie ca vorbim despre caria dentară sau de afectarea parodontală, orice leziune netratată poate duce la pierderea dinților. Un dinte cariat care poate fi tratat inițial fără prea multe probleme va fi pierdut de pe arcadă dacă neglijăm și amânăm tratamentul. Debutul mobilității dentare este semnul afectării parodontale care a evoluat lent în lipsa diagnosticului la timpul potrivit.

Cauza comună a apariției celor două tipuri de afecțiuni este lipsa igienei dentare și, implicit, prezența plăcii bacteriene. Placa bacteriană nu se poate îndepărta prin simpla clătire cu apă; eficiența este dată de îndepărtarea mecanică cu periuțe sau răzușe. Instruirea pacientului și respectarea igienei orale este singura metodă de prevenție ușoară și accesibilă.

Înlocuirea unui dinte pierdut, în schimb, este costisitoare, durează, iar rezultatul pe termen lung este condiționat de o multitudine de factori: starea generală de sănătate, consumul de tutun sau de alcool, respectarea unei igiene dentare minuțioase.

Mai este România pe ultimele locuri în ceea ce privește igiena orală? Cum credeți că s-ar putea rezolva această problemă?

Adresabilitatea pacientului la medicul stomatolog depinde de gradul de cultură, de nivelul de educație pentru sănătate, de situația financiară, de anturaj și de mediu (rural sau urban). Deși în ultimii ani au existat campanii de conștientizare a populației referitoare la importanța igienei dentare, România continuă să fie în zona de jos a clasamentului țărilor cu igienă dentară corectă.

Implicarea CNAS prin acordarea unor plafoane mărite medicilor stomatologi pentru prevenție, control oncologic periodic și tratament al leziunilor incipiente ar crește considerabil frecvența consultațiilor în cabinetele stomatologice.

Când devine necesar un implant dentar și care sunt implicațiile? Ce metode de prevenție trebuie să aplicăm acasă pentru a nu ajunge într-o situație care necesită tratamente complexe sau implant dentar?

Implantul dentar este considerat tratament de elecție (cel mai indicat) pentru absența  unuia sau a mai multor dinți de pe arcada dentară când există suficient țesut osos. După inserția implantului, există o perioadă de 3-6 luni în care acesta trebuie să se integreze în țesutul osos al pacientului. Pacientul ar trebui să renunțe la fumat, să mențină o igienă orală foarte bună și să continue corect medicația în cazul afecțiunilor asociate (diabet, afecțiuni cardiovasculare).

În mod special fumatul poate compromite succesul tratamentului prin vasoconstricția prezentă constant la nivelul osului și al gingiei. Renunțarea la fumat sau utilizarea unor alternative mai puțin nocive pe parcursul osteointegrării (snus, produse de vapat sau produse care încălzesc tutunul și care nu implică ardere), sunt utile pentru evitarea eșecului tratamentului prescris.

În lipsa fumatului și a afecțiunilor generale ce implică modificări vasculare, tratamentele de reabilitare orală cu implant dentar sunt o soluție foarte bună pentru a avea din nou dinți ficși. Simpla prezență a implantului necesită dublarea atenției asupra igienei dentare și igienizarea profesională o dată la 6 luni.

Schimbarea mai des a periuței de dinti și folosirea mijloacelor adjuvante periajului dentar (dușul bucal, superfloss, periuțe monotufă, clătiri cu soluții antiseptice) contribuie la păstrarea igienei dentare. Detartrajele se fac cu mare atenție, cu instrumentar special, de teflon, pentru a nu mări gradul de retenție al alimentelor la nivel gingival. Fiecare pacient beneficiază astfel de recomandări individualizate.

Ce legături are sănătatea orală cu alte afecțiuni? Colaborați cu alte specialități medicale?

Colaboram frecvent cu medicii cardiologi, oncologi, reumatologi, interniști. Practic, preventiv, orice specialitate poate include în planul de tratament un consult stomatologic și o asanare a cavității orale pentru evitarea unor complicații ulterioare.

Lipsa dinților are implicație majoră în procesul de masticație, digestie, postură. Afecțiunile parodonțiului marginal sunt corelate cu bolile cardiovasculare, pulmonare și renale.

Înaintea sesiunilor de chimioterapie este imperios necesar controlul stomatologic și rezolvarea tuturor problemelor dentare. în osteoporoză, sarcină, perioada de alăptare, manoperele stomatologice sunt limitate ca număr, de aceea, controlul preventiv este esențial. Am enumerat doar câteva exemple care demonstrează interrelația dintre sănătate orală – afecțiuni organice.

Care sunt cele mai costisitoare tratamente, din punct de vedere stomatologic?

Cele mai costisitoare tratamente sunt reabilitările orale fixe complexe aplicate pacienților cu resorbții osoase și boli asociate care au neglijat tratamentul dentar. Ele constau în intervenții chirurgicale laborioase, perioade lungi de tratament și o monitorizare ulterioară continuă.

Care sunt recomandările dvs pentru o dantură îngrijită? Considerați că încă există o lipsă de informare în acest sens sau o lipsă de interes în procesul de prevenție?

Recomand studenților și pacienților mei să-și încurajeze cunoscuții și membrii familiei să aibă vizite regulate la medicul stomatolog în deplină sănătate. De asemenea, recomand să nu amâne micile tratamente necesare la depistarea leziunilor.

O lecție de prevenție este binevenită și foarte utilă pentru o informare corectă asupra condițiilor necesare pentru sănătatea cavității bucale și pentru corectarea obiceiurilor noastre privind igiena orală, dar și pentru o bună informare cu privire la inovațiile și tehnologiile recente disponibile pentru reducerea riscurilor în îngrijirea orală. Nu în ultimul rând, ar fi bine ca aceste controale periodice preventive să fie suportate de CNAS.