Mucozita orală în cancer: ce simptome apar și cum pot fi ameliorate

Mucozita orală este adesea o consecință a celor mai utilizate terapii împotriva cancerului, respectiv chimioterapia și radioterapia. Acestea pot avea ca efecte adverse dezvoltarea unor leziuni inflamatorii și ulcerative la nivelul cavității orale. 

Pentru a limita riscul inflamațiilor și ulcerațiilor bucale pot fi puse în practică o serie de soluții.

Mucozita orală – simptome și factori de risc

Mucozita orală este prezentă sub diverse forme, de la gradul 0 la gradul 4, în cazul tuturor pacienților tratați prin chimioterapie și/sau radioterapie. Dar pacienții care primesc radioterapie în zona capului și gâtului sunt cei mai afectați, 85% dintre ei suferind mucozită de grad 3 sau 4, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății.

Recomandări

Brânza de care trebuie să se ferească bolnavii de cancer. Oncolog: Conține toxine ce pot dăuna…

Diagnostic cancer – cum dai vestea celor dragi? Interviu cu un psiholog

De asemenea, incidența mucozitei de grad 3 sau 4 ajunge la 75% la pacienții supuși unui transplant de celule stem hematopoietice. Riscul de mucozită apare frecvent și în cazul pacienților care prezintă cancer de sân, cancer colorectal, cancer de plămâni.

Zonele cele mai afectate de mucozită orală sunt interiorul obrajilor și buzelor, palatul moale, planșeul bucal, limba. Mucozita orală se manifestă prin:

• zone înroșite, inflamate în gură, pe limbă, gingii
• senzație de arsură la nivelul gurii
• dificultate la înghițirea alimentelor sau în procesul de respirație
• lipsa de salivă și senzația de gură uscată (xerostomie)
• sensibilitate crescută la alimente reci, calde sau picante
• sângerări
• dureri și disconfort

De asemenea, apar simptome care includ alterarea și pierderea gustului, lipsa poftei de mâncare. După 7 zile de la debut apare faza ulcerativă, caracterizată prin ulcerații și pete albe în cavitatea bucală.

În această fază există pericolul de colonizare microbiană a leziunilor deschise și producerea unor infecții streptococice sau fungice (candidoză orală). În lipsa tratamentului adecvat, aceste infecții pot degenera în septicemii.

Factorii care cresc riscul de apariție a mucozitei orale sau care agravează leziunile includ:

• Igiena orală deficitară sau sănătatea dentară precară
• Protezele dentare
• Greața și vărsăturile induse de tratamentele oncologice
• Fumatul și consumul de alcool
• Deshidratarea
• Greutatea corporală redusă
• Comorbidități (diabet, insuficiență renală, HIV/SIDA)
• Tratamente oncologice în antecedent

Complicații ale mucozitei orale

Dacă tratamentul este instituit corect, vindecarea mucozitei orale se realizează de obicei după 14-16 zile sau cel mult 21 de zile. Excepție pot face cazurile în care mucozita orală este complicată cu infecții sau xerostomie severă, produsă prin fenomenul de fibrozare a glandelor salivare.

Managementul mucozitei orale este una dintre principalele provocări care limitează aplicarea tratamentului oncologic.

Leziunile ulcerative pot fi uneori atât de severe, cauzând dureri și incapacitatea de a consuma alimente și lichide, încât uneori pacienții necesită întreruperea terapiei oncologice sau reducerea dozelor de medicamente sau de radiații.

Mucozita orală: tratament și prevenție

Cu o îngrijire adecvată și soluții terapeutice adecvate poate fi redus disconfortul provocat de mucozita orală. Adresați-vă medicului cât mai rapid după apariția semnelor de mucozită.

Tratamentele pot include analgezice, antiinflamatoare, ape de gură cu efect calmant, spray-uri sau geluri care mențin hidratarea mucoasei orale, produse ce mențin bariera de protecție.

Iată ce presupune rutina de îngrijire a pacienților pentru reducerea riscului de apariție a leziunilor mucoasei orale.

Cu cel puțin 2 săptămâni înainte de inițierea chimioterapiei/radioterapiei, pacienții au nevoie de un control stomatologic complet. Medicul dentist va avea grijă să reducă riscul de traume verificând protezele/coroanele dentare și tratând de urgență eventuale carii sau leziuni gingivale.

După începerea tratamentului oncologic, este indicat verificarea gurii de zi de zi. Dacă observați semne de înroșire a mucoasei bucale vorbiți cu medicul oncolog despre ce puteți face.

Beți o cantitate suficientă de lichide (2 litri/zi) pentru a menține un bun nivel de hidratare.

Spălați-vă pe dinți după fiecare masă utilizând o periuță de dinți foarte moale și o pastă de dinți neabrazivă. Schimbați periuța la fiecare 2 săptămâni. Ața dentară este contraindicată pacienților cu gingii sensibile sau parodontoză.

Clătiți frecvent gura cu apă de gură fără alcool sau alte substanțe iritante (peroxid). Timp de 30 de minute după clătire evitați consumul de alimente sau băuturi. De obicei, pot fi folosite ape de gură ce conțin bicarbonat de sodiu. Întrebați medicul despre ce apă de gură puteți utiliza în siguranță.

Dacă purtați proteze dentare, îndepărtați-le și curățați gingiile cu comprese sterile și pastă de dinți; clătiți gura. Curățați protezele cu pastă de dinți. Scoateți protezele pe timpul nopții.

Includeți în rutina de îngrijire un agent de protecție a mucoasei bucale pe bază de gel care conține polivinilpirolidonă și hialuronat de sodiu, compuși ce mențin hidratarea țesutului, reduc durerea și previn suprainfectarea ulcerațiilor.

Consumați alimente moi, suculente, bogate în vitamine și proteine.

Evitați alimentele uscate și dure (nuci, pâine prăjită, chipsuri, biscuiți), alimentele picante sau fierbinți, alimentele acide (roșii, portocale, lămâi, ananas, căpșuni), dulciurile, alimentele moi care se lipesc de dinți (pufuleți, caramele), cafeaua și alcoolul.