Riscuri la care te expui dacă amâni extracţia molarului de minte

Atunci când molarul de minte provoacă probleme, există riscul să cauzeze şi pe viitor dacă nu se face extracţia, aceasta fiind o procedură necesară prin care putem evita problemele ulterioare. Multe persoane se tem de această intervenţie, însă Dr. Mihaela Dan, specialist ortodont, asigură că beneficiile ei sunt cu mult mai mari decât complicaţiile la care ne expunem dacă o amânăm, în cazul în care ea este recomandată de către medic.

De obicei, între 17 şi 25 de ani, molarii de minte sunt ultimii dinţi permanenţi care erup.

“În unele cazuri aceştia îşi fac apariţia în mod normal, fără a provoca probleme, însă în situaţii mai puţin fericite dinţii nu au suficient spaţiu pentru a erupe sau pentru a se dezvolta normal. Deşi mulţi dintre molarii de minte pot fi păstraţi pe arcadă veme îndelungată, orice persoană de peste 16 ani ar trebui să verifice situaţia acestora cu ajutorul unei radiografii panoramice, iar dacă  sunt prezenţi în os, să meargă la o consultaţie de rutină pentru ca medicul stomatolog să facă o evaluare corectă a cazului”, recomandă Dr. Mihaela Dan.

Recomandări

După cât timp să te muţi cu partenerul în funcţie de zodie

Băuturile energizante, un pericol pentru sănătatea orală

Există situaţii în care extracţia molarului de minte este indicată, iar pentru a evita complicaţiile nu trebuie amânată. Altfel, te poţi confrunta cu:

Pericoronarita- inflamaţia gingiei şi a ţesuturilor din jur care se manifestă prin durere, limitarea deschiderii gurii, inflamarea ganglionilor locali etc.

“Dacă dintele nu are suficient loc să erupă, pricoronarita va recidiva periodic, iar disconfortul produs de ea va deveni cu mult mai mare decât extracţia în sine”, atenţionează specialistul ortodont.

Resorbţia rădăcinii dintelui vecin– forţa naturală de erupţie poate împinge molarul, când acesta are o poziţie oblică, în rădăcina molarului de 12 ani. Smalţul dentar este foarte dur, astfel încât coroana molarului de minte poate topi rădăcina dintelui vecin, deoarece cementul care acoperă rădăcina este mai moale decât smalţul, iar cel mai slab cedează întotdeauna. Prin acelaşi mecanism se topesc şi rădăcinile dinţilor de lapte în timpul erupţiei celor permanenţi.

Caria dintelui vecin- în cazul erupţiei parţiale a dintelui se ajunge la acumularea de resturi alimentare în spatele molarului de 12 ani. În această situaţie nu se poate realiza o bună curăţare nici cu ajutorul periuţei dentare şi nici măcar cu aţa sau duşul bucal, ceea ce favorizează apariţia cariei dentare pe ambii dinţi.

Înghesuirea dinţilor arcadei respective- În principal aceste probleme afectează incisivii, care având rădăcinile cele mai mici, suportă efectul presiunilor exercitate de molarul de minte şi pot strica uneori rezultatul obţinut cu ajutorul aparatului dentar sau pot duce la necesitatea aplicării acestuia pentru corectarea poziţiei dinţilor.

“În unele cazuri, amânarea extracţiei molarului de minte inferior poate duce la o complicaţie rară: rădăcinile care cresc pot înconjura canalul mandibular în care se află nervul ce se ramifică la toţi dinţii jumătăţii respective a mandibulei, iar încercarea de a-l extrage poate duce la afectarea acestui nerv. Pacientul poate rămâne pentru o perioada mai scurtă sau chiar foarte îndelungată cu lipsa de sensibilitate pe jumătate de mandibulă, inclusiv a buzei (anestezia nervului). Dacă rădăcinile molarului nu au crescut complet, extracţia este mult mai uşoară, la fel şi recuperarea postoperatorie”, explică specialistul ortodont.

Aşadar, oricât de înfricoşătoare ar părea extracţia, aceasta se face sub anestezie, deci nu simţim nimic. Chiar şi cele câteva zile de recuperare, puţin mai dificile în cazul molarului inferior sunt de preferat suferinţei, de mai lungă durată, asociată complicaţiilor produse de prezenţa unui molar de minte care ar trebui scos.