Suzeta şi suptul degetului – ce efecte pot avea asupra danturii şi cum dezvăţăm copilul de aceste obiceiuri

Dezvoltarea armonioasă a copilului este influenţată de grija acordată acestuia în primii ani de viaţă. Există însă frecvent situaţii în care alăptarea nu se poate realiza pe cale naturală. În aceste cazuri, pentru alimentarea nou-născutului şi a sugarului, părinţii apelează la utilizarea tetinelor şi a biberoanelor. Acestea trebuie alese în funcţie de anumite criterii şi nu este indicată folosirea lor pe termen lung, deoarece pot duce la diverse tulburări digestive sau afecţiuni dentare.

Tetina şi suzeta – cum le alegem, ce efecte pot avea pe termen lung

Pentru o alegere corectă, trebuie să ţineţi cont de forma tetinei, de natura materialului din care este confecţionată, de vârsta sugarului, de tipul de aliment utilizat şi de viteza de curgere a acestuia prin orificiul tetinei.

Pentru sugarii de până la 2 luni, recomandarea vizează tetina ortodontică, deoarece cauciucul natural permite alungirea acesteia şi adoptarea unei forme asemănătoare cu forma anatomică a sânului mamei.

Recomandări

Respiraţia urât mirositoare, surpriza oferită de purtarea măştii

Copilul se teme de medicul dentist? Cum îl încurajezi să învingă frica?

Suzeta este un alt produs care asigură confortul sugarului, dat fiind faptul că, prin supt, copilul se linişteşte singur.

Totuşi, ţinând cont de efectele negative generate de utilizarea pe termen lung a suzetei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă utilizarea acesteia pe o perioadă cât mai scurtă.

Repercusiunile utilizării tetinei sau a suzetei pe termen lung:

• Scăderea capacităţii copilului de a învăţa să se liniştească singur;
• Modificarea echilibrului presiunii între nazofaringe şi urechea medie poate favoriza apariţia otitei;
• Condiţionarea, sterilizarea necorespunzătoare a suzetei şi lipsa măsurilor de igienă pot duce la apariţia tulburărilor digestive;
• Utilizarea suzetei în timpul apariţiei dentiţiei permanente împiedică dezvoltarea normală a danturii prin modificarea unghiului fiziologic al axului dinţilor frontali, necesitând mai târziu tratament ortodontic;
• Afectarea legăturii dintre maxilar şi mandibulă, cu repercusiuni în deprinderea vorbirii;
• Caria de biberon, afecţiune specifică sugarilor care adorm hrăniţi cu biberonul (cantitatea de salivă secretată în timpul somnului este redusă, dintele se va afla în contact prelungit cu mâncarea, ceea ce va afecta în timp sănătatea danturii).

Efectele suptului degetului pe termen lung asupra danturii

Suptul degetului este un gest reflex pe care copilul îl exersează încă din perioada intrauterină, deoarece îl ajută să se calmeze. După naştere, cel mic continuă să facă acest gest fie cu degetul, o păturică, o jucărie sau o suzetă.

Acest instinct se diminuează în timp şi este considerat „acceptabil” până la vârsta de 3-4 ani, studiile demonstrând că modificările ocluzale la nivelul dinţilor anteriori sunt temporare dacă se renunţă la acest obicei vicios până la această vârstă.

Totuşi, unii copii continuă să-şi sugă degetul şi după această perioadă, iar în timp, efectele pot determina probleme ale dentiţiei:

• Alinierea anormală a dinţilor (malocluzii);
• Împingerea dinţilor înainte;
• Malformaţii ale palatului cavităţii bucale (cerul gurii).

Alinierile anormale ale dinţilor se pot corecta după ce copilul încetează să sugă degetul. Cu cât este mai lungă perioada de supt a degetului, cu atât este mai mare riscul ca la copil să fie nevoie de terapie ortodontică pentru a corecta problemele.

Forma anomaliei rezultate din suptul degetului este influenţată de degetul supt, de poziţia şi de durata practicării obiceiului:

• Policele (degetul cel mare) determină proalveolodontii anterioare (degetul împinge în faţă dinţii superiori) şi intruzii inferioare (degetul împinge în interior dinţii inferiori);
• Mediusul şi indexul, cu sprijin pe dinţii inferiori, determină intruzia acestui grup, cu generarea ocluziei deschise;
• Indexul sau auricularul produce lateropoziţie mandibulară.

La copiii cu probleme psihice, acest obicei vicios este extrem de frecvent. Ei recurg la sugerea mâinii, degetului, piciorului, cearşafului, păturii etc. Gravitatea anomaliilor se accentuează prin intensitatea şi durata obiceiului.

Există şi obiceiul de a suge buza inferioară sau de a suge limba. Acestea sunt mai puţin frecvente, dar pot determina şi ele modificări. Sugerea buzei inferioare poate fi un obicei primar sau urmează sugerii degetului sau tetinei.

Dezechilibrul scheletal constă în proalveolodontie superioară, retroalveolodontie inferioară cu inocluzie sagitală şi supraacoperire frontal.

Cum dezvăţăm copilul de suzetă sau de suptul degetului?

Deşi sunt situaţii în care părinţii nu realizează importanţa acestui gest sau întâlnim adesea cazuri în care aceştia înmânează suzeta intenţionat copiilor pentru o clipă de linişte, conştienţi că se vor calma măcar pentru o perioadă scurtă, cei mai mulţi dintre ei identifică şi cataloghează gestul ca „nepotrivit” de la o vârstă încolo şi încearcă să intervină în schimbarea sau renunţarea la acest obicei.

Din păcate, sunt situaţii în care părinţii decid să remedieze aceste obiceiuri vicioase, fie că sunt interpretate ca atare, fie la presiunea celor din jur („Încă suge degetul/suzeta? Ce ruşinos!”) şi ajung să recurgă la gesturi extreme, luând decizii care, înainte de a rezolva o problemă, pot să ducă la apariţia unor dezechilibre psihice sau emoţionale ale celor mici: ungerea suzetei sau a degetelor copiilor cu ojă urât mirositoare, cu ardei iute sau substanţe puternic odorizante etc.

Când renunţarea nu vine la de la sine sau când doriţi să remediaţi aceste obiceiuri, vă recomand cu căldură să cereţi sfatul medicului stomatolog. Acesta poate deveni aliatul vostru şi prietenul copilului, având metode şi experienţă în a explica şi convinge, prin joacă, despre pregătirea dinţilor definitivi puternici şi frumos aliniaţi.