Sa te trezesti dimineata la auzul cocosilor, sa adormi la lumina lunii pe muzica greierilor, sa pasesti cu picioarele goale pe pamant, sa aduci apa de la fantana cu cumpana, sa hoinaresti pe dealuri, sa stai de vorba cu oamenii satului – sunt noile coordonate ale relaxarii.
Orice repriza de evadare din jungla urbana si din fata computerului este binevenita atunci cand se impune eliberarea de emotii negative, oboseala si stres. Una dintre cele mai eficiente, dar si mai putin costisitoare metode este cu siguranta refugiul la tara: la bunici, la rude sau la prieteni.
Ceea ce multi dintre noi au trait in copilarie nu intotdeauna cu foarte multa placere: munca la camp, plantarea de pomi fructiferi, ingrijirea animalelor, mersul prin noroi, culesul fructelor si legumelor, hranirea gainilor, asistarea animalelor la nasterea puilor, zdrobirea strugurilor pentru vin, mulsul vacii, udarea plantelor cu apa scoasa din fantana, curatarea drumului de zapada astazi par experiente de neuitat.
In secolul sedentarismului, tot mai des apare nevoia de reintoarcere la lucrurile simple si de a petrece cat mai mult timp intr-un mediu natural, unde nu au patruns masinile, poluarea sau internetul.
Se spune ca „nicaieri nu este mancarea ca la mama acasa”. De multe ori acest acasa are origini rurale. Este explicabil caci fructele, legumele, carnea, laptele, branzeturile, mamaliga sau painea au alt gust. Unul mult mai bun.
Totul este proaspat, direct de la sursa. Specialistii in nutritie apreciaza ca in satele romanesti inca se mananca sanatos, iar hrana puternic industrializata este prezenta rar in farfuriile satenilor.