Sfârşitul antibioticelor, începutul tratamentelor cu plante-minune!

Deşi penicilina a fost descoperită în 1928, abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost comercializată şi numai după război folosirea ei a devenit o rutină.

Ce vremuri minunate! Părea că ştiinţa este capabilă de orice. Se descopereau noi antibiotice zi de zi; arsenalul medicinei părea copleşitor.

În euforia momentului, nimeni nu a luat în seamă cele câteva voci îngrijorate. Printre ele, în mod ironic, se afla însuşi Alexander Fleming, descoperitorul penicilinei.

Recomandări

Tratamente naturiste pentru un somn mai bun, liniștit și odihnitor

Uleiul de mentă: o soluţie necunoscută în terapia durerii!

Dr. Feming a menţionat încă din 1929 în British Journal of Experimental Pathology că numeroase bacterii erau deja rezistente la medicamentul descoperit de el, iar în 1945 a avertizat că folosirea inadecvată a penicilinei va duce inevitabil la dezvoltarea bacteriilor rezistente.

Multe plante au fost folosite din timpuri străvechi pentru a trata acele infecţii cauzate de bacterii care sunt acum rezistente la antibiotice. Cercetările din domeniul medicinei din afara graniţelor Statelor Unite au avut în vedere plante care pot trata bolile rezistente la antibiotice.

Din vremuri de dinaintea consemnărilor istorice, plantele au fost folosite ca leacuri primordiale pentru oameni. De fapt, antropologii au găsit plante medicinale puse intenţionat în mormântul unui bărbat din Neanderthal acum peste 60 000 de ani.

Culturi indigene din lumea întreagă au perfecţionat sisteme de vindecare bazate pe leacuri din plante. Cercetătorii medicali moderni nu au descoperit nimic nou, însă au confirmat în cadrul cercetărilor puterea medicamentelor naturiste care au fost folosite de mii de ani pentru vindecarea bolilor.

De ce promit atâtea medicamentele din plante

Antibioticele farmaceutice sunt, de fapt, simple substanţe, deloc complexe, motiv pentru care bacteriile îşi pot da seama mai uşor cum să le contracareze efectele. În schimb, plante precum usturoiul sunt foarte complexe. De exemplu, coada-şoricelului, o altă plantă medicinală, conţine peste 120 de compuşi diferiţi identificaţi până acum. Când o persoană foloseşte coada-şoricelului ca plantă medicinală, ea îi oferă organismului de fapt 120 de medicamente diferite, toate aceste medicamente existând într-un puternic echilibru evolutiv unele cu altele.

Ele îşi potenţează, insensifică şi temperează reciproc efectele în interiorul organismului uman. Confruntate cu această complexă compoziţie chimică, va fi mult mai dificil pentru bacteriile invadatoare să opună rezistenţă sau să evite impactul tratamentului.

Top 15 plante cu efect antibiotic

Lista ce urmează nu cuprinde, fără îndoială, toate plantele eficiente în bolile rezistente la antibiotice; există multe altele. Dar acestea sunt, după cum se poate demonstra, printre cele mai puternice şi eficiente. Acest „top” a fost format folosind trei criterii suprapuse: durata şi modalitatea de întrebuinţare în medicina populară, rezultatele benefice în practica clinică modernă şi rezultatele în urma studiilor ştiinţifice moderne: in vitro, in vivo şi în testări pe oameni.

Astfel, următoarele plante s-au dovedit a fi leacuri puternice de-a lungul istoriei; sunt menţionate de către specialiştii moderni ca fiind agenţi terapeutici de nădejde, iar studii ştiinţifice riguroase au descoperit că ele posedă potenţial antibacterian.

• Acacia
• Aloe
• Cryptolepis
• Echinaceea
• Eucalip
• Extract din seminţe de grepfrut
• Genţiană
• Ghimbir
• Ienupăr
• Lemn-dulce
• Mătreaţa bradului
• Miere
• Pelin
• Salvie
• Usturoi

Sursa: „Antibiotice din plante”, Stephen Harrod Buhner