Evoluția tehnologică a condus la eliminarea dezavantajelor generate în cadrul serviciilor medicale, asociate evaluărilor și intervențiilor aplicate în terapia durerii. Aceasta din urmă a constituit, de multe ori, singura soluție de tratament, întrucât nu puține au fost situațiile în care recomandarea medicală excludea posibilitatea unei intervenții chirurgicale (clasică sau minim-invazivă).
În clasamentul durerilor, durerea de spate este lider, cu o prevalență de 70-80% pe întreg parcursul vieții. Aceasta se traduce prin faptul că 70-80% din adulți vor avea un tip de durere severă de spate într-un moment al vieții lor.
“Durerea de spate este lider mondial în țările dezvoltate, ca o consecință a sedentarismului și a creșterii fenomenului de supraponderabilitate la nivelul populației. Cu cât țara avansează din punct de vedere tehnologic și nivelul de trai se îmbunătățește, cu atât ne petrecem mai mult timp la volan sau pe scaunul de la birou. Apare aici fenomenul de adaptare a corpului la noile condiții – iar eu consider aceasta ca fiind un proces involutiv al speciei, pentru că viața ne-a dovedit, din păcate, faptul că știința nu are o perspectivă atotcuprinzatoare și nici nu rezolvă totul”, menționează dr. Ovidiu Palea, medic primar A.T.I., specialist în Terapia Durerii.
“Să vă dau un exemplu: am participat la un congres medical în Pakistan, unde au venit neurochirurgi din toată lumea. Când am prezentat cazurile noastre diagnosticate cu hernii și modificări ale coloanei, un coleg din Africa a spus: ”Foarte interesant!” – întrucât la ei rar se întâlnesc asemenea cazuri. Evident, motivul este simplu: populația supraponderală este în număr restrâns, se merge foarte mult pe jos, respectiv se prestează foarte multă muncă fizică. Nu suntem făcuți să stăm jos, fapt pentru care durerea de spate are cea mai mare incidență mondială în clipa de față, cu atât mai mult cu cât globalizarea a pătruns serios în așa-zisele țări mediu-dezvoltate”- a completat dr. Ovidiu Palea.
Pe de altă parte, pacienții nu urmează un traseu medical normal – ei vin la doctor pentru că îi doare, în loc să fie investigați și urmăriți.
“Mai grav este faptul că nu își asumă de ce îi doare spatele. În loc să mergem la cauză, apelăm la intervenții și proceduri. Nu se înțelege că trebuie să facem schimbări în stilul de viață. Pacientul alege calea ușoară, o intervenție, ca să poată elimina durerea de spate. Intenția acestuia este doar să câștige timp, iar > este răspunsul clasic”, ne argumentează dr. Ovidiu Palea.
Previziunile privind evoluția afecțiunilor coloanei vertebrale sunt sumbre.
“Cred că generația actuală de copii va fi decimată în 10-20 de ani de aceste probleme de sănătate. Acum ei se nasc practic utilizând tableta, poziția capului este nefirească, corpul se adaptează la ceea ce îi ceri să execute și automat își schimbă toate reperele. Vedem deja tineri în vârsta de 20-25 de ani (în special cei care lucrează în firme de IT) că sunt grav afectați din punct de vedere biologic, deoarece nu mai au un ax anatomic normal și nu mai fac mișcare. Patologia se schimbă radical – apar boli noi, >, cum ar fi: sindromul burn-out, fibromilagie, boala inflamatorie intestinală și multe altele”, este de părere dr. Ovidiu Palea.
Terapia durerii poate fi simplă sau complexă, în funcție de sursa durerii. Pentru a diagnostica durerea de spate, medicul va fi informat despre: debutul și evolutia patologiei, potențialii factori declanșatori, patologii existente asociate. Se va efectua examenul clinic, iar la nevoie, medicul poate solicita teste și investigații suplimentare. Tratamentul va fi personalizat pentru fiecare pacient, fiind adaptat necesităților acestuia.
Multe intervenții minim-invazive, tot mai variate, cu scopul de a evita operațiile clasice, deschise, pe coloană. Până nu demult, operațiile clasice erau singura alternativă pentru acești pacienți. Acum diferența o face Terapia Durerii Intervenționale prin: recuperare rapidă, risc de complicații scăzut, rezultate similare sau mai bune. Dacă la început se efectuau aceste intervenții la pacienții tineri cu risc medical scăzut, acum însă, cu precădere, ne ocupăm de pacienții vârstnici ce posedă multe afecțiuni medicale conexe, foarte complexe, dar cărora li se asociază un risc crescut în cazul operațiilor deschise.
Suplimentar, tehnicile minim-invazive nu destabilizează coloana pe termen lung și nici nu îi modifică dinamica în timpul mersului sau/și pe parcursul efortului depus, așa cum se întâmplă după procedurile chirurgicale. Acestea vor rămâne întotdeauna ca o ultimă alternativă pentru situațiile în care nimic nu a dat rezultate notabile pentru pacient, fiind în mare parte ireversibile și însoțite atât de consecințe asociate pe termen lung cât și de riscuri perioperatorii net mai mari, implicând recuperări mai grele, anevoioase.