Tipurile de tratamente cu nămol şi beneficiile pentru sănătate

Tratamentul cu nămol, numit şi peloidoterapie (din grecescul pelos = nămol), a fost utilizat în formă empirică din cele mai vechi timpuri. Aplicarea sa în formă organizată, supravegheată medical, apare în ţara noastră la începutul secolului XX.

Dr. Suzana Pretorian, medic balneolog la Danubius Health Spa Resort ne explică tipurile de tratamente cu nămol şi beneficiile acestora pentru sănătate.

Nămolul este constituit dintr-o fracţiune lichidă (apa) şi una solidă (săruri minerale, substanţe organice). În funcţie de locul de formare (izvor, lacuri sărate, mare, vegetaţie) rezultă 2 tipuri principale de nămoluri terapeutice: sapropelice (de putrefacţie-negre, unsuroase, bogate în sulfura de fier coloidală) de lacuri sărate (Sovată, Bazna, Ocnă Sibiului) sau de liman (Techirghiol, Eforie), respectiv nămoluri de turbă, vegetale (Vatră Dornei, Borsec). 

Recomandări

Cum te ajută nămolul la creşterea imunităţii?

Premieră în România: femeile la menopauză vor putea face copii!

Nămolurile acţionează asupra corpului prin temperatură, presiune (în baia de nămol) şi substanţele conţinute, dintre care unele se pot absorbi prin piele (sulful, CO2, substanţele estrogenice).
Toate acestea dezvoltă efecte locale şi generale, la distanţă, cum ar fi efectul analgezic, antiinflamator, miorelaxant, detoxifiant, neuro-endocrin sau de reglare a imunităţii.

Există 3 tipuri de tratamente cu nămol:

1. Băile cu nămol

Constau în imersia corpului într-o cadă umplută cu apă simplă (pentru turbă) sau sărată (pentru nămoluri sapropelice) şi nămol (10 kg nămol la 100 litri apă), la temperatura de 36-40 ºC,  timp de 15-30 minute. La final se spăla corpul cu apa simplă de duş la 36-37 ºC.

Procedura este cu atât mai solicitantă cu cât timpul de aplicare, densitatea şi temperatura sunt mai mari, respectiv cu cât concentraţia salină a apei sărate de diluare este mai mare. Chiar şi la pacienţii sănătoşi, robuşti, această procedură este solicitantă mai ales pentru sistemul cardio-vascular.

La persoanele astenice, cu oboseală cronică, aflate în convalescenţă sau cu boli organice sau de sistem aflate în afara stadiului de acutizare, bine echilibrate, se va scădea volumul de imersie la ½ sau ¾ din corp, la temperatura de 36-37ºC şi durata nu mai mult de 15 minute. 

Indicaţii:

• Boli ale aparatului locomotor : artroze ale articulaţiilor periferice (coxartroză, gonartroze, etc) şi ale coloanei vertebrale (spondilartroze, discopatii, etc), periartrite de umăr/şold, tendinite, artrită urica sau poliartrită reumatoidă în afara stadiului inflamator, spondilită anchilozanta, fibromialgie.
• Stări posttraumatice şi postoperatorii : stări după entorse, luxaţii, fracturi, protezări articulare, hernii de disc operate.
• Afecţiuni neurologice periferice : nevrite şi nevralgii.
• Afecţiuni ginecologice : anexite, tulburări de ciclu menstrual, infertilitate.
• Afecţiuni dermatologice : eczeme cronice, psoriazis, dermatită atopică.

În baia de nămol se pot efectua mişcări ale unor segmente corporale pentru creşterea flexibilităţii.
Contraindicaţiile specifice sunt reprezentate de stadiul acut/subacut al afecţiunilor enumerate. 
La stările postoperatorii se lasă un interval de 3-4 săptămâni postintervenţie.

2. Împachetări calde cu nămol

Acestea constau din aplicarea de nămol la temperatura de 40-45 ºC, în strat de diferite grosimi în funcţie de consistenţa nămolului, timp de 15-30 minute, pacientul fiind aşezat pe un pat terapeutic, împachetarea făcându-se în triplu strat pentru a încetini pierderea căldurii (material textil nesintetic la interior, apoi muşama sau piele, la exterior pătură). 
Temperatura de indiferenţă a nămolului este de 38 ºC, sub această temperatură se pierde căldura din corp. 

Indicaţiile sunt identice cu cele ale băilor de nămol, cu menţiunea că, în cazul împachetărilor putem delimita mai precis zona de aplicaţie : întregul corp (împachetare generală), ½ superioară sau inferioară (împachetare parţială) sau doar pe zona de tratat (împachetare locală) şi astfel ne putem folosi de metodă şi în prezenţa unor contraindicaţii relative generale sau locale.

O formă particulară de aplicaţie de nămol este tamponul vaginal (practicat de exemplu la Sovata), în condiţii de igiena riguroasă, pe masa ginecologică, cu instrumentar steril, aplicat la temperatura de 35-40ºC, 15-30 minute. Nămolul este în acest caz omogenizat suplimentar, până când se ajunge la o granulaţie extrem de fină, respectiv este trecut printr-o prelucrare termică suplimentară ce creşte cantitatea de estrogen şi progesteron human-like existentă, prin eliberarea lor din micile conglomerate de sare – fapt important în tratamentul infertilităţii feminine prin insuficienţă ovariană. 

Indicaţiile specifice ale tamponului cu nămol sapropelic în caz de infertilitate sunt: îngustarea trompelor uterine, anexite, insuficienţă ovariană, deficitul de fază luteală, endometrioză, hipoplazia uterină. Contraindicaţiile specifice sunt ciclul menstrual, sarcină, fibromul uterin, chisturile de mari dimensiuni (peste 3,5cm), stadiul acut al anexitei, sau termenul de sub 8 săptămâni postneosalpingostomie de dezobstrucţie tubară sau alte intervenţii chirurgicale în sfera genitală. 

Alte afecţiuni ginecologice: boala inflamatorie cronică pelvină, dereglările ciclului menstrual, sindromul premenstrual, prevenirea instalării menopauzei, menopauză instalată. 

Aplicaţiile cu nămol au şi efect cosmetic, prin hidratare şi detoxifiere cutanată, exfoliere prin cristalele de sare, activarea circulaţiei, pielea devenind catifelată, regenerată, strălucitoare.

3. Terapia cu nămol rece

Numită şi metodă egipteană, este o procedură cu efect contrastant, adică răcire – încălzire alternative, cu efect intens asupra circulaţiei şi imunităţii.
Se practică de obicei în aer liber, pe malul lacului. 

După expunere la soare timp de 10-15 minute, se aplică nămolul rece pe tot corpul sau pe zonele cu afecţiuni. Temperatura scade brusc. Se stă în continuare la soare timp de 30-60 minute, temperatura creşte iar, până când nămolul se deshidratează, se usucă şi devine cenuşiu. Apoi se intră în lac pentru spălarea nămolului, se face mişcare în apă, înot (temperatură apei 24ºC, rece), când se produce al doilea şoc termic, urmat de o nouă expunere la soare. 

Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor, stări postoperatorii/posttraumatice, boli neurologice (nevrite, nevralgii), boli vasculare – varice în primele stadii, tulburări de circulaţie periferică, reenergizare/creşterea imunităţii/călirea organismului.

Contraindicaţii specifice – stadii acute/subacute al afecţiunilor tratate, sindrom Raynaud, persoane epuizate, în convalescenţă. 

Contraindicaţii generale pentru terapia cu nămol

• afecţiuni febrile/infecţioase sau în stadiu acut/subacut – altele decât cele pentru care se face tratamentul.
• boli cardio-vasculare: hipertensiune arterială necontrolată, infarct miocardic sau accident vascular cerebral recent, insuficienţă cardiacă, fibrilaţie atrială, pacemaker, valvulopatii sau proteze valvulare, tratament anticoagulant, ulcere varicoase, tromboza venoasă profundă în antecedente sau tromboflebită curentă, arteriopatii în stadiu avansat.
• boli digestive: ulcer gastro-duodenal, hepatite recente, ciroze hepatice, litiaze biliare cu pusee recente.
• boli renale: litiaze renale cu colici recente, insuficienţă renală, nefropatii acute.
• boli respiratorii: acutizarea BPOC, astm bronşic cu crize recente, bronsiectazii, infecţii respiratorii recente.
• tumori maligne sau leucemii.
• boli dermatologice : escare, plăgi supurate, eczeme în puseu evolutiv, eritrodermie psoriazică.
• boli endocrine: hipertiroidie, diabet zaharat incomplet echilibrat, boală Addison.
• epilepsie, psihoze sub tratament, toxicomanii/dependenţa de droguri.
• sarcină.

Durată minimă a tratamentului, indiferent de tipul aplicaţiei de nămol : 5 şedinţe zilnic sau la interval de 2 zile.