Simpla poftă de ceva dulce din când în când nu este ceva grav, dar câteodată poate fi un indiciu a unei probleme de sănătate grave.
Am trecut cu toţii prin asta: momentul în care îţi e poftă de un burger, de o prăjitură sau de o pungă de chipsuri şi nimic altceva nu le poate înlocui. Dar de ce apar aceste mai exact? Şi ce indică ele?
Mai întâi de toate, trebuie să lămurim un mit. Este o credinţă populară că poftele alimentare ascund o carenţă sau sunt rezultatul unei deficienţe nutritive. Pofta de ciocolată dezvăluie de multe ori un nivel redus de magneziu, de exemplu. Dar experţii în sănătate atrag atenţia că nu există suficiente dovezi care să susţină această idee.
„Există foarte puţine dovezi susţinute de ştiintă care să coreleze poftele alimentare cu deficienţele ale organismului. Şi dacă poftele alimentare sunt asociate cu ceva de care ai nevoie, atunci de ce nu îţi este niciodată poftă de varză sau de mere, în locul îngheţatei sau cartofilor prăjiţi? În schimb, oamenii au tendinţa să viseze la alimente bogate în grăsimi, carbohidraţi şi zahăr.”, explică nutriţionistul Sharon Palmer.
În special zahăr, potrivit unui nou studiu. Chiar şi populara teorie a poftei de ciocolată nu poate fi susţinută în momentul în care te gândeşti că 30 de grame de seminţe de dovleac au de două ori mai mult magneziu decât ciocolata, dar nu cred că îţi văzut prea multe persoane care au poftă de seminţe de dovleac.
Mai mult, un studiu recent arată că inclusiv în cazul persoanelor care au o dietă echilibrată şi fără deficienţe nutritive, poftele alimentare nu disepar. Asta nu înseamnă că poftele alimentare nu sunt adevărate, ci mai degrabă faptul că dacă tânjeşti după pizza este posibil să există o asociere cu nevoi emoţionale, căutarea unei mâncări preferate (celebrul comfort food!) care eliberează în creier chimicale care te fac să te simţie mai bine în perioadele de stres. Există studii care arată că poftele alimentare pot apărea pur şi simplu pentru că urmezi o dietă restrictivă sau monotonă. Cu toate acestea, există uneele pofte alimentare care semnalează probleme de sănătate!
Setea excesivă este un simptom precoce al diabetului, dar nu se referă lasenzaţia de sete care se instalează după ce ai terminat un antrenament la sală. Setea excesivă reprezintă o senzaţie exagerată de sete, necesitatea anormală de a bea lichide continuu. Consumul exagerat de lichide este însoţit de obicei de creşterea cantităţii de urină eliminată pe perioada unei zile (poliurie). Dacă suferi de diabet, glucoza creşte în sânge, iar rinichii tăi trebuie să lucreze în pus pentru a filtra şi absorbi zahărul. Câteodată aceştia nu pot face faţă, aşa că zahărul în exces ajunge în urină. Asta înseamnă pauze frecvente de urinare şi o stare accentuată de sete.
Nu ne este poftă de sare pentru că avem nevoie de mai multă sare. În unele situaţii, pofta de sare poate fi semn că suferi de hipertensiune arterială. În astfel de situaţii, este indicat să consumaţi alimente bogate în minerale. Totodată, dacă ai astfel de pofte, poţi suferi de deshidratare. Atleţii pot pierde multă sare pentru că transpiră abundent în urma atrenamentelor. Pentru restul dintre noi, o poftă puternică de sare ar putea indica boala lui Adison – ce apare ca urmare a scăderii capacităţii glandelor suprarenale de a produce hormoni, respectiv un deficit de cortizon şi aldosteron. Se mai numeşte şi insuficienţă suprarenaliană cu evoluţie lentă. Aceşti hormoni sunt foarte importanţi pentru că ajută organismul să facă faţă stresului (corizon) şi ţin presiunea sangvină sub control (aldosteron).
Primele semne sunt oboseală fizică şi psihică, în special seara. Apoi se pigmentează pielea într-o nuanţă maronie, în regiunile de flexie şi plici, şi în scurt timp, la şi mucoasele. Aceste semne însoţesc de scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune), scăderea apoi lipsa poftei de mâncare, tendinţă la hipoglicemie şi poftă pentru sare.
Dacă nu este tratată, boala Adison presiunea sângelului poate scădea foarte mult. Dacă pofta de alimente sărate persistă este indicat să mergi la un consult medical.
Dacă îţi este pofă de alimente fără valoare nutrivită cum ar fi gheţa, pământul, vopseaua, creta sau argila. Sună bizar, nu-i aşa? Cu toate acestea, specialiştii vorbesc despre o tulburare de alimentaţie numită pica, care apare adesea la copii sub 5 ani, dar şi la unele femei însărcinate. Aceasta presupune o dorinţă intensă de a consuma nonalimente, lucruri necomestibile. Deşi aceste pofte nu sunt încă înţelese în totalitate de cercetători, există studii care corelează afecţiunea cu o lipsă de fier. Un articol publicat recent în Medical Hypotheses sugerează că mestecatul compulsiv al cuburilor de gheţă creşte fluxul sanguin către creier, prin care combate oboseala sau extenuarea cauzată de deficienţa de fier.
Studiile nu pot explica în totalitate de ce apare pica. Unii specialişti o explică printr-o deficienţă în organism, ca şi în cazul poftelor pentru alimente. Pica a fost corelată cu lipsa de fier, de magneziu sau de alte substanţe în organism. Pofta de gheaţă, care este cea mai comună formă de pica, este legată, de exemplu, de anemie; femeile însărcinate anemice au pofta de a mânca cuburi de gheaţă cu mult mai des decât cele cu un nivel normal de fier.