Când te gândești la narcolepsie, îți vine în minte o scenă de film în care protagonistul este la prânz cu familia și adoarme în timp ce duce lingura la gură sau este la birou și adoarme fix când prezentarea pe care o are de făcut ajunge într-un punct important.
Doar că, deși narcolepsia s-ar putea manifesta cumva și în acest sens, aceasta este departe de a fi întreaga poveste. Având acest lucru în minte, iată câteva lucruri pe care probabil nu le știi despre această tulburare, care afectează surprinzător de multe persoane:
Aceasta este forma extremă a bolii. „Nu este ca și cum mergi pe stradă și pur și simplu cazi din picioare secerat de somn”, spune Dr. W. Christopher Winter, autor al cărții The Sleep Solution. „Se manifestă mai degrabă ca ceva de genul: ești la un restaurant și ai o dorință de somn atât de copleșitoare, încât vrei să pleci imediat și să mergi să dormi în mașină.”
Diferența se rezumă la dacă ai sau nu ceva numit cataplexie. Cataplexia apare atunci când experimentezi multă emoție, fie că ești supărat sau te distrezi, îți pierzi tonusul muscular și devii într-o oarecare măsură paralizat. „Narcolepsia de tip 1 are cataplexia printre manifestări și narcolepsia de tip 2, nu”, spune Dr. Winter. Cataplexia poate fi diagnosticată greșit ca o convulsie sau ca un leșin, dar diferența este că rămâi complet conștient, în loc să-ți pierzi starea de conștiență. Poate afecta și doar câțiva mușchi, precum cei de la mâini sau de la picioare în loc de întregul corp.
O altă distincție este că persoanele cu narcolepsie de tip 1 au niveluri scăzute ale unui hormon cerebral numit hipocretină, în timp ce persoanele cu narcolepsie de tip 2 nu au. Lipsa importantă de hipocretină este considerată una dintre cauzele narcolepsiei de tip 1 (și este motivul pentru care apare cataplexia). Cercetările recente se concentrează mai mult pe componenta chimică a creierului în cazul narcolepsiei, determinând mai mulți experți să o vadă mai degrabă ca pe o boală autoimună decât ca pe o tulburare a somnului.
„În jur de 50% dintre cei afectați nu sunt diagnosticați”, spune Dr. Winter. Motivul este că e ușor să o consideri altceva, cum ar fi o altă tulburare de somn sau pur și simplu să presupui că toți ceilalți se simt la fel de epuizați ca tine. Toată această energie scăzută poate face pe cineva cu narcolepsie să se simtă destul de rău pentru că ajunge să creadă că este pur și simplu leneș.
„Este și foarte izolant pentru că ai prefera întotdeauna să dormi, motiv pentru care poate fi asociată cu depresia”, adaugă Dr. Winter.
Este important să vorbești cu medicul tău dacă tu crezi că ai narcolepsie, dar cum arată simptomele? „Somnolența diurnă excesivă este cel mai importantă”, spune Dr. Winter. „Simțiți o dorință semnificativă de a dormi în circumstanțe neobișnuite?” Alte semne sunt că te trezești, dar nu poți să te miști, o problemă numită paralizie în somn. Experimentarea halucinațiilor pe măsură ce adormi sau te trezești este un alt simptom.
Există medicamente care pot ajuta cu ameliorarea simptomelor, dar narcolepsia nu se vindecă. „Majoritatea pacienților cu narcolepsie iau medicamente pentru a-și îmbunătăți calitatea somnului în timpul nopții, precum și pentru a se simți mai treji în timpul zilei”, spune Dr. Winter. „Medicul tău va putea să găsească o combinația potrivită de medicamente pentru planul de tratament.”
Sursă foto: Shutterstock