50 de lucruri pe care trebuie să le ştii despre pancreas

Este un organ vital, dar prea puţin se discută despre el faţă de inimă, ficat, creier, organe genitale.

Şi totuşi, oricât de complicată şi greu de înţeles i-ar fi funcţionarea, pancreasul are atribute atât de importante încât nu strică nimănui o trecere în revistă a lecţiilor de anatomie din vremurile adolescenţei, suplimentate cu informaţii din medicină şi farmacie.

1. Pancreasul este situat în cavitatea abdominală, între duoden şi splină şi este singurul organ ce are şi funcţie endocrină şi exocrină, el excretând enzimele necesare digestiei, dar şi insulina şi glucagonul cu rol în reglarea glicemiei.

Recomandări

5 medicamente cunoscute care pot provoca pierderi de memorie

Pediatrul Ana Culcer, medicul a peste un milion de copii

2. Pancreasul este după ficat, a doua glandă ca mărime din sistemul digestiv şi reprezintă un organ vital, fără de care nu se poate trăi.

3. Hormonii secretaţi de pancreas sunt implicaţi în controlul metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor şi proteinelor.

4. Pancreasul este principalul organ implicat în digestia glucidelor, dar şi a lipidelor, prin lipaza produsă, astfel că lipsa acestei enzime va duce la eliminarea grăsimilor nedigerate din organism şi la deficite de vitamine liposolubile (care au nevoie de lipide pentru a putea fi absorbite din intestin).

5. În structura sa intră insule de celule endocrine secretorii: celulele A (20%) care secretă glucagon; celulele B (60-70%) care secretă insulina; celulele D (10%) care secretă somatostatin (un neurohormon ce reglează activitatea celorlaţi) şi celulele F care secretă polipeptidul pancreatic al cărui functie nu este certă, dar care se pare că menţine o homeostazie locală.

6. Insulina este un hormon anabolic, proteic, ce conţine 51 de aminoacizi fiind secretată sub forma unor precursori prin a căror transformări succesive rezultă insulina ce se depozitează la nivelul granulelor din celulele B. Insulina acţionează la nivelul ficatului şi ţesutului adipos. În ficat, ea are rol hipoglicemiant şi stimulează sinteza de proteine şi lipide. La nivelul ţesutului adipos stimulează pătrunderea glucozei.

7. Glucagonul este un hormon catabolic proteic, format din 29 de aminoacizi. Are un rol antagonic insulinei şi influeţează de asemenea, metabolismul glucidic, lipidic şi proteic.

8. Enzimele pancreatice intervin în digestia alimentelor prin sucul pancreatic, ce constă într-un amestec de enzime şi soluţii apoase bogate în bicarbonat de sodiu. Pentru făinoase, avem α-amilaza, iar pentru grăsimi, pancreasul produce lipaza.

9. Cele mai cunoscute enzime pancreatice din suplimente sunt extrase din pancreasul animalelor, mai ales porc sau vită, şi se adminstrează ca pastile, capsule, pulbere, însoţind mesele bogate în lipide şi proteine şi ajutând la digerarea acestora, mai ales la pacienţii cu litiază biliară, afecţiuni duodenale, pancreatice, hepatice.

10. Pancreatitele acute sau cronice şi cancerul pancreatic sunt bolile pancreasului exocrin, pe când diabetul zaharat este o deficienţă a pancreasului endocrin.

Bolile pancreasului

Pancreatita acută

11. Pancreatita acută înseamnă o inflamaţie acută a pancreasului, cu grade variate de severitate, afectând funcţionarea întregului organism în stadiile grave. Deşi se consideră că este o afecţiune specifică celor care iubesc alcoolul, pancreatita acută poate avea şi alte cauze: antrenarea unei pietricele din vezicula biliară pe canalul coledoc, la pacienţii cu litiaza biliară, infecţii virale, bacteriene sau parazitare, trigliceride crescute, hipercalcemia, unele medicamente, leziuni ce comprimă calea biliară principală.

12. Simptomele pancreatitei sunt reprezentate de: durere abdominală în capul pieptului, ce merge în spate, în coloana vertebrală, rezistenţa la analgezicele uzuale, greaţă şi vărsături alimentare ce nu cedează la medicaţie, febră, tensiune arterială scăzută, puls ridicat, dificultăţi la respiraţie.

13. Diagnosticul include testele sangvine ce arată: amilaza şi lipaza crescute, leucocitele, fibrinogenul şi CRP crescute, transaminazele, bilirubina şi fosfataza alcalină mărite în cazul pancreatitei biliare.

14. Testele imagistice pentru pancreatita acută sunt ecografia abdominală care evidenţiază mărirea în dimensiuni a pancreasului şi eventual, cauza pancreatitei (litiaza biliară cu dilataţia coledocului). Tomografia computerizată este indicată când se face extracţia calculului în cazul pancreatitei biliare severe.

15.  Atacuri recidivante în cazul litiazei biliare impun, după remisiunea unui puseu de pancreatită, extirparea colecistului pentru prevenirea recurenţei pancreatitei.

16. În pancreatita acuta se pot forma chiste, adică zone fluide fără o delimitare precisă, ce apar la aproximativ o lună de la atac şi evoluează în funcţie de dimensiunile lor şi pot necesita drenare chirurgicală.

17. După un puseu sever de pancreatita acută sau după numeroase atacuri pe fondul unei pancreatite cronice, funcţia pancreasului poate să fie compromisă, necesitând supliment de lipaza pancreatică.

Pancreatita cronică

18. În ţările dezvoltate, pancreatita cronică apare după 40 de ani la alcoolicii care au şi o dietă bogată în grăsimi. În ţările sărace, pancreatita cronica apare la tinerii sub 20 de ani cu o dietă hipoproteică.

19. Pacienţii cu pancreatită cronică pot avea pusee dureroase şi pe acest fond este posibil ca în timp să se dezvolte insuficienţa pancreatică exocrină (diaree şi scădere în greutate cauzate de digestia necorespunzătoare a alimentelor) sau endocrină (diabetul zaharat).

20. Simptomul dominant şi iniţial al pancreatitei cronice este durerea în capul pieptului, ce merge în coloana vertebrală, agravată de consumul de alcool şi alimente. Apare şi noaptea.

21. În evoluţia bolii apare steatoreea, scaune diareice de volum mare şi cu picături de grăsime ce plutesc în apa toaletei.

22. Pancreatita cronică este însoţită de deficite ale vitaminelor A, D, E, K, B12 şi chiar de proteine şi zaharuri, ducând la scădere severă în greutate.

23. Regimul dietetic al pancreatitei cronice are 5 elemente importante: înlăturarea totală a alcoolului; reducerea consumului de grăsimi animale la 40g/zi; creşterea aportului proteic; eliminarea sau reducerea zaharurilor cu absorbţie rapidă; adoptarea unui regim gătit cât mai apetisant, căci bolnavul este deprimat şi nu are poftă de mâncare.

24. Carenţa de proteine în pancreatita cronică accentuează malabsorbţia prin diminuarea absorbţiei intestinale.

25. Pacienţii trebuie să recurgă la extracte pancreatice care să conţină tripsinogen, dar şi vitamine A, D, E şi K, acid folic, B12, calciu şi fier.

26. Tratamentul durerii în pancreatita cronică se face cu ajutorul protectorilor gastrici, al enzimelor pancreatice şi al analgezicelor.

27. Uneori durerea este rezistentă la tratamentul medicamentos, fiind necesară neuroliza plexului celiac prin alcool (distrucţia chirurgicală, endoscopică sau radiologică a acestui plex nervos) sau rezecţia capului de pancreas.

Cancerul de pancreas

28. Cancerul de pancreas este o afecţiune severă, fiind afecţiunea care l-a răpus şi pe Steve Jobs. Tendinţa este de creştere a numărului de cazuri diagnosticate cu această cumplită boală, mai ales după vârsta de 50 ani.

29. Din păcate, cancerul pancreatic acţionează tăcut şi devine simptomatic când deja este prea târziu. Din cauza agresivităţii (supravieţuirea după diagnosticare, chiar sub tratament, este de aproximativ 6 luni, maximum 1 an la marea majoritate a cazurilor) şi rezistenţei la tratament, mortalitatea este foarte mare.

30. Cauzele frecvente ale cancerului pancreatic sunt fumatul, alcoolul, dieta dezechilibrată (bogată în grăsimi, prăjeli, afumături şi săracă în fructe şi legume proaspete), pancreatita cronică dar şi un istoric familial de cancer pancreatic (dacă există două sau mai multe rude diagnosticate cu această boală, riscul este de 50 ori mai mare decât la cei care nu au în familie astfel de cazuri), un istoric familial de polipi colonici, diabetul zaharat la 10 ani de evoluţie.

31. Depistarea poate depinde de localizare: dacă nodulul canceros se formează la nivelul capului pancreasului, boala va fi diagnosticată mai repede deoarece va apărea icterul prin comprimarea căii biliare.

32. Dacă apare la corp sau coadă, simptomele vor debuta mai târziu, deoarece nu ajunge să comprime calea biliară, deci nu apare icterul. Durerea se instalează în stânga abdomenului, sub coaste, şi merge în omoplatul stâng. Ulterior apar scăderea în greutate şi febra.

33. Diagnosticul de cancer pancreatic se stabileşte după ce în sânge se determină anemie, leucocite crescute, VSH şi fibrinogen mare, marker tumoral sangvin CA 19-9 mult crescut, urmate apoi de ecografia abdominală, ulterior tomografia abdominală cu substanţă de contrast sau RMN, apoi investigaţii suplimentare speciale ca ecoendoscopia.

34. Intervenţia chirurgicală de extirpare a tumorii poate fi eficientă însă, din păcate, doar 10% din pacienţi sunt diagnosticaţi în stadiul iniţial al bolii, când se poate extirpa cancerul.

35. Tratamentul uzual constă în chimio şi radio terapie.

36. Putem preveni cancerul pancreatic daca excludem din viaţa noastră fumatul şi consumul abuziv de alcool, dacă avem un regim alimentar echilibrat, bogat în fructe şi legume proaspete, fără grăsimi animale în exces, prăjeli, afumături.

37. Trebuie să facem un control periodic la gastroenterolog dacă există cazuri de cancer pancreatic în familie, polipi colonici în familie, suferim de o pancreatită cronică de mult timp sau am avut chiar şi un singur episod de pancreatită acută ori suferim de diabet zaharat de mult timp.

Diabetul

38. În diabet, organismul fie nu produce sau nu poate folosi hormonul pancreatic insulina, iar rezultatul este creşterea glucozei în sânge (hiperglicemie) şi dezechilibrarea metabolismului.

39. Există diabet zaharat tip 1 sau primar, diabet zaharat 2 sau secundar, în cadrul sindromului metabolic şi supraponderalităţii, precum şi diabetul femeii gravide sau gestaţional.

40. Diabetul de tip 1 afectează în special copiii şi tinerii şi reprezintă 5-10% dintre persoanele cu diabet. Diabetul zaharat tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas, care conduce la un deficit de insulină.

41. Diabetul poate fi ţinut sub control printr-o supraveghere atentă a dietei şi a greutăţii şi prin exerciţii fizice, ca supliment a tratamentului medical. Pentru controlarea glicemiei este nevoie de insulină, adusă din exterior, din moment ce pancreasul nu o produce. Astfel, bolnavul de diabet de tip I fie îşi face zilnic injecţii cu insulină, fie utilizează o pompă de insulină.

42. Diabetul zaharat tip 2 afectează 90-95% dintre suferinzii de diabet şi este cauzat de rezistenţa crescută la insulină a ţesuturilor, însoţită de scăderea secreţiei de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a ţesuturilor este cauzată, cel mai probabil, de modificarea receptorului pentru insulină de pe membrana celulară.

43. Diabetul tip 2 este tratat cu medicamente pe perioadă lungă, necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concentraţiei glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată ca efect compensatoriu, ceea ce duce, în timp, la epuizarea capacităţii endogene de secreţie).

44. Diabetul gestaţional este diabetul care apare la unele femei în timpul sarcinii şi apoi dispare. Însă rămâne un risc crescut de a face diabet şi la sarcinile următoare, şi de asemenea, există risc mare de a dezvolta diabet de tip II la mai puţin de 5 ani de la naştere.

45. Diabetul gestaţional apare din cauza insuficienţei organismului de a secreta insulina în cantităţi necesare pentru a menţine în limite normale o glicemie.

46. Glicemia creşte de obicei între săptămânile 24 şi 28 de sarcină şi este factor de risc pentru apariţia hipertensiunii în timpul sarcinii. În plus, copilul poate avea greutate crescută la naştere, lucru care complică naşterea naturală.

Transplantul de pancreas

47. Transplantul de pancreas a devenit în SUA o procedură acceptată de tratament în cazul afectării funcţiei endocrine, când este instalat diabetul şi este recomandat pacienţilor la care tratamentul cu insulină nu dă rezultate şi care au crize severe de hipoglicemie.

48. Transplantul poate reprezenta o soluţie şi în cazul diabeticilor cu complicaţii renale severe, neurologice, oculare.

49. 75% dintre transplanturile de pancreas se fac simultan cu cele de rinichi, ambele organe de la acelaşi donator.

50. Se poate face transplant al întregului organ sau transplant de celule insulare (celulele care secretă insulină).