Cu toţii suntem stresaţi. Cerinţele societăţii, condiţiile de viaţă, problemele cotidiene, relaţiile sociale, relaţiile familiale, cele de la locul de muncă, propriile expectanţe – ne dau zi de zi, oră de oră, minut de minut motive să susţinem că suntem stresaţi. Până la un punct, stresul are un rol pozitiv în buna funcţionare a organismului însă cum ne dăm seama că suntem super stresaţi?
Am găsit informaţii interesante în cartea “Exerciţii pentru creier” de Robert Galman, apărută la editura Curtea veche. Iată simptomele ce anunţă stresul grav:
dureri de cap, indigestie, dureri de stomac, palme transpirate, insomnie, ameţeli, amorţeală a gâtului şi a umerilor, puls accelerat, agitaţie, oboseală, ţiuit în urechi, dureri de spate, plâns, nervozitate, anxietate, plictiseală maximă, senzaţia de neputinţă de a schimba lucrurile,
fumat excesiv, mâncat compulsiv, incapacitatea de a duce lucrurile la bun sfârşit, aere de şef, atitudine critică faţă de alţii, dificultăţi în a gândi limpede, uitare, lipsă de creativitate, pierderea memoriei, singurătate, nefericire fără motiv, întristare din orice, îngrijorare constantă, pierderea simţului umorului.
De asemenea, dacă unele enunţuri de mai jos vă caracterizează, este posibil să suferiţi de stres accentuat.
“Durerea de spate a devenit o problemă aproape constantă.”
“Părinţii mă cicălesc întruna.”
“M-am certat cu cel mai bun prieten şi încă nu ne vorbim.”
“N-am mai avut o partidă satisfăcătoare de sex de luni de zile.”
“Beau trei sau patru pahare de alcool pe seară.”
“Nu am niciodată timp pentru un prânz decent.”
“Blugii preferaţi mă strâng.”
“Nu pot să dorm noaptea din cauza gălăgiei făcute de vecini.”
“Acoperişul şi burlanele casei au nevoie de reparaţii.”
“Nu-mi pot plăti datoria de pe cartea de credit.”
“Soţul/soţia vrea să renunţe la serviciul actual.”
“Soţul/soţia cheltuieşte prea mult.”
“Dacă mi se îmbolnăveşte copilul, nu ştiu cine va avea grijă de el în timpul zilei.”
“Copilul meu nu se descurcă prea bine la şcoală.”
“Se tot zvoneşte că se vor face concedieri la locul de muncă.”
“Mi-e greu să muncesc pentru că telefonul sună întruna.”
“Nu prea reuşesc să-mi stabilesc priorităţile la muncă.”
“Nu mă simt în siguranţă acasă până nu încui toate uşile şi ferestrele.”
Atenţie, doar un medic vă poate da un diagnostic şi un tratament adecvate.